Viata Ta – Borcanul De Maioneza
Imuni Fata De Cuvintul Lui Dumnezeu (1)
Aceasta este o stare in care unii crestini pot ajunge (!!
Definitie: A fi imun la Evanghelie, sau la predici, inseamna a asculta Cuvantul lui Dumnezeu, a pretinde ca-l iubesti dar fara sa fii transformat de El, fara sa faci ce iti spune. Inseamna sa devii atat de nesimtitor, de impietrit, incat inima ta nu mai este miscata de El si nu mai esti deloc afectat de ce spune.
Aceasta este starea de impietrire a inimii prin inselaciunea pacatului despre care ni se vorbeste in Evrei 3:13 … Acesta este fenomenul spiritual care apare in urma…impietririi inimii prin inselaciunea pacatului. Cuvantul lui Dumnezeu, oricat de bine sau de rau ar fi predicat, nu ne mai schimba. Oricat l-am asculta, nu are nici un efect asupra noastra. Devenim complet imuni la efectul Lui.
Cei mai multi poate va felicitati si va spuneti ca, “slava Domnului ca eu acord atentie predicilor, pe mine Cuvantul inca ma mai misca, eu sunt ferit pentru ca vin la biserica, ma aflu in adunarea sfintilor, etc. Iti multumesc Doamne, ca nu sunt ca si Saul, sau ca si fatarnicii de copii ai lui Israel ! Si ca eu nu sunt un Iuda Iscarioteanul !” Dar vom vedea ca cele mai incredibile exemple ale imunitatii la Cuvant, nu sunt oamenii ireligiosi, oamenii de pe strada, nu sunt cei nedusi la Biserica. Mai degraba sunt cei ca Solomon, expusi in permanenta Cuvantului Domnului, cei frecvent aflati in prezenta predicilor si confruntati cu ele, dar care nesocotindu-le se impietresc si se imunizeaza fata de efectul intepator si taios al Cuvantului (vezi, Evrei 4:12 ! ), fara ca macar sa-si dea seama de ce li se intampla !!
Exista ceva ce se petrece in inima omului atunci cand nu raspunde cu fapta, in ascultare, la indemnul Evangheliei. Devine imun la o viitoare confruntare cu ea, mai greu de miscat de ea
Solomon l-a iubit de-adevaratelea pe Dumnezeu ! Avea un mare respect pentru casa lui Dumnezeu si era curat din punct de vedere moral. Insa avea in viata lui niste exceptii ! De fapt, aceste “exceptii” sunt cele care-i vor ruina viata si care i-au adus rusinea. Si noi avem aceste “exceptii” in vietile noastre, cu care aproape ca ajungem sa ne obisnuim uneori, fata de care ne resemnam, pastrand astfel in vietile noastre multe lucruri de care ar fi trebuit sa ne fi lepadat de mult. Ajungem, vazand ca suntem neputinciosi fata de ele sa spunem ca, “poate, pur si simplu ne este dat sa traim cu ele!”
Vedem astfel ca este posibil sa-l iubim cu adevarat pe Dumnezeu, sa ne daruim Lui si cauzei Fiului Sau in aceasta lume, sa contribuim cu bani si sa ne dedicam timpul nostru lucrarii Sale, dar cu toate acestea, sa ramana in vietile noastre domenii care sa fie in totala contradictie cu Cuvantul Lui.
Ca rezultat a tot ceea ce Dumnezeu i-a dezvaluit, el a scris 1.005 cantece si 3.000 de proverbe. (printre care cateva “best-seller”-uri ?!!). In proverbele sale a avertizat cu privire la efectul distrugator al compromisului spiritual, al imoralitatii, si al adulterului. El este cel ce-a scris urmatoarele: “Caci buzele femeii straine strecoara miere, si cerul gurii ei este mai lunecos decat untdelemnul; dar la urma este amara ca pelinul, ascutita ca o sabie cu doua taisuri. Picioarele ei pogoara la moarte, pasii ei dau in locuinta mortilor” (Prov.5:3-5) “Sa nu ti se abata inima spre calea unei astfel de femei…” (Prov.7:25), sau, “Mai bine putin, cu frica de Domnul, decat o mare bogatie, cu tulburare” (Prov.15:16),
CAT DE BINE A STIUT EL CUVANTUL ! Ce bine-l mai predica altora ! Lideri ai lumii au venit sa-l asculte, sa primeasca sfaturi de la el, sa se consulte cu el. Dar chiar daca a fost atat de folosit de Dumnezeu, atat de binecuvantat de El, atat de intelept, de dotat si de inzestrat, Solomon facea fapte care erau condamnate de Cuvant.
Si inima nu i-a fost in totul a Domnului, Dumnezeului sau, …cum fusese inima tatalui sau David. Solomon s-a dus dupa Astartea, zeita Sidonienilor si dupa Milcom, uraciunea Amonitilor…” (1 Regi 11:4-5)
Solomon a cazut vertiginos pe spirala compromisului spiritual !
Tot acest compromis al lui Solomon se explica printr-o singura greseala fatala: A REFUZAT SA O RUPA COMPLET CU EGIPTUL !
Imuni Fata De Cuvintul Lui Dumnezeu (2)
SCUZELE PRODUSE ASTAZI DE NOI, FIE ROSTITE SAU NEROSTITE, ca sa justifice legaturile si compromisurile pe care le facem cu lumea? Nu sunt scuzele folosite de aceia care-l iubesc pe Dumnezeu si cocheteaza cu lumea.
“Da stiu ce spune Biblia despre separarea mea de lume ! Am ascultat toate predicile despre (impotriva) relelor lumii, dar faptul ca gasesc tot timpul cusururi la pastor, la frati, ca-i vorbesc de rau pe altii, ca-mi lipseste interesul fata de castigarea altora la Hristos, nu face parte din lume. Nu le consider asa de rele ca betia, curvia, sau hotia, care evident sunt din lume. Pe deasupra stiu ca am nevoie de timp sa ma schimb!” Timp pentru ce? Ca sa te obisnuiesti mai mult cu ele, ca sa solidifice firava ta legatura cu lumea?
Toate acestea se intampla in timp ce auzi predici despre devotament, despre sfintenie, despre separarea de lume si de lucrurile ei? Cand esti confruntat in toate aceste pacate? Ai ajuns surd la glasul Duhului Sfant? Nesimtitor la imboldurile Lui, la mustrarile Lui? Ai ajuns imun la Cuvantul Lui? Nu te mai misca predicile care te privesc? Aceasta este o stare de temut!
Iacov 2:10 “Cine pazeste toata Legea si greseste intr-o singura porunca, se face vinovat de toate”
Prin a ingadui un singur pacat in viata noastra ne dezarmam singuri si ne lipsim de apararea (protectiei) constiintei noastre impotriva altora. Cel ce poate sa-si sfideze constiinta pentru unul singur nu poate pleda nevinovat fata de un altul, pentru ca daca nu este speriat de Dumnezeu (in constiinta lui) din cauza unuia singur nu va fi nici de celelalte. “Cum as putea sa fac asta si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?” a spus Iosif atunci cand i s-a oferit nu numai sa se culce cu nevasta lui Potifar ci si sa minta! Pentru el porunca a 9-a a fost la fel de importanta ca si a 7-a” (William Gurnall)
APLICATIE:
Cred ca acum suntem pregatiti sa-l intelegem pe Isus in radicalele lui afirmatii din Matei 5:29-30, unde Isus a zis ca, daca mana ta te impinge in pacat, tai-o ! Daca, ochiul face, scoate-l ! Nu a spus, suceste-o la spate, sau rupe-o, ci RETEAZ-O ! NU a spus, invineteste-l, ci, SCOATE-L !
SEVERITATEA LIMBAJULUI lasa sa se intrevada, inconfundabilul mesaj al lui Hristos celor deveniti imuni la predici, la indemnurile Duhului Sfant, nemiscati de mustrari: - curvesti? OPRESTE-TE! - Minti? INCETEAZA! - Furi? NU O MAI FA! - Te certi cu fratii? IUBESTE-I! - Urasti pe cineva? POCAIESTE-TE degraba!
Ajutorul Lui este necesar !
Psalmul 139:23-24
“Cerceteaza-Ma, Dumnezeule si cunoaste-Mi inima ! Incearca-Ma si cunoaste-Mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei ! ”
“Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4:13)
“Caci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveste pasii fiecaruia. Nu este nici intuneric, nici umbra a mortii, unde sa se poata ascunde cei ce fac faradelegea. Dumnezeu n-are nevoie sa priveasca multa vreme, ca sa traga pe un om la judecata inaintea Lui” (Iov 34:21-23)
Descopera-ti acum singur pacatul pentru ca mai tarziu sa nu-ti arate Dumnezeu rusinea
selectat din umblarea crestinului
Am Cautat Iubirea
Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
|
Regret
Am fost candva si eu ca tine, cand Diavolul ma tinea strans,
Din ghiarele lui blestemate nu ma lasa, eram de plans,
El ma tragea-n a sa mocirla, sa ma scufunde tot mai mult,
Mi-a pus pe ochi un val de moarte ca viata s-o traiesc in vant.Din vesnicii o mana blanda cand valul mi l-a tras usor,
Cand am vazut ca e strapunsa ca sa-mi dea mie ajutor,
Cand am aflat ca ma salvase cu pretul vietii Lui divine,
C-a suferit atat pe cruce, ca a murit si pentru mine…In planset pentru viata toata cat am trait-o in zadar,
Mi-am tot cait nemernicia si-am hotarat, cat mai e har,
Pe calea-ngusta sa ma poarte toti pasii, inspre Tatal meu,
Oricat ar fi de dureros si oricat mi-ar fi de greu.
Nu merita nimic in lumea de ne-mpliniri si -amaraciuni
Cand vezi ca toate sunt nimicuri si toate sunt desertaciuni.
Nu merita sa-ti faci lucrarea pe paie, trestie si fan,
Ci casa sa-ti zidesti pe-o stanca si pe Hristos sa-L ai stapan.
I.H.
Cand vezi ca toate sunt nimicuri si toate sunt desertaciuni.
Nu merita sa-ti faci lucrarea pe paie, trestie si fan,
Ci casa sa-ti zidesti pe-o stanca si pe Hristos sa-L ai stapan.
Ce mult se-ndreptăţeşte omul
Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptăţit pe nimeni luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i.
Se poate,n-a ucis cu parul, se poate,n-a furat comori,
Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?
Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?
Se poate, n-a făcut păcate cum face orice vinovat
Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea
Şi-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea?
Când va veni Hristos în slavă la judecata de atunci
Nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.
O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat
Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:
Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu
Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.
T.D.
BLINDUL PASTOR
Odată L-am văzut trecând
Cu turma pe Păstorul blând,
Mergea cu dânsa la izvor,
Blândul Păstor, blândul Păstor!
Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos,
Şi-a dus-o-n braţe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor!
Iar mai târziu L-am întâlnit,
De cuie şi de spini rănit,
Ca să-Ţi deschid, ai tot bătut
Să intri si la mine!
Dar lumea-mi spuse să nu viu,
Că viaţa Ta-i amară,
Am vreme colo, mai târziu…
Si Te-am lăsat afară!
Iar astăzi, singur mă-nfior
De-a mele fapte rele,
Isuse,şi Te-aştept cu dor
În noaptea vieţii mele!
Mai vino iar, Isuse blând,
Mai bate iar o dată!
Te-aştept cu sufletul plângând…
Şi uşa-i descuiată!
T.D.
Cind Va Veni? Ce Va Face? ANTICRIST – Unde Va Fii Biserica?
Anticristul se va ridica pe pamant:
1. dupa ce biserica va fi rapita (Apoc 4),
2. dupa ce Templul va fi reconstruit (intre rapire si perioada Necazului este o perioada nedefinita in care are loc Nunta Mielului, si Judecata de rasplatire a Bisericii (1Cor 3.11-4.5),
3. dupa ce canducand niste natiuni vestice va face un legamant cu Israelul, va cuceri alte natiuni, astfel ajungand liderul mondial al unui singur guvern (cu ajutorul Israelului si al unei confederatii de 10 natiuni – Apocalipsa 13),
4. undeva la mijlocul perioadei de 7 ani va fi asasinat si se va “vindeca” (Apoc 13),
5. va rupe pactul cu Israelul si va inaugura Necazul cel mare pentru Israel prin prigonirea si omorarea multor evrei.
6. In cele din urma Anticrist va strange o armata in valea Izreelului, la ceea ce multi stiu ca este Armaghedonul (Har-Meghido inseamna muntele Meghido, unul din muntii care strajuie Valea Izreelului), vor incerca un atac al Ierusalimului, dar Isus va incheia totul acolo, la Meghido (Apocalipsa 20) intr-o baie de sange (sangele va sari pana la zabala cailor!!!). Isus Cristos care va reveni maiestuos pe Muntele Maslinilor (Zaharia 14.4) pentru a apara Ierusalimul, dupa care va inaugura Domnia de 1000 de ani si va domni la Ierusalim pe scaunul de domnie al tatalui Sau David! In aceasta domnie Biserica, Mireasa Lui va reveni pe pamant si domni impreuna cu El. Anticristul si Profetul Mincinos vor fii primii care vor popula Iazul de Foc.
7. Dupa perioada aceasta de pace universala in care Isus Mesia va conduce “cu un toiag de fier,” Satana va fi dezlegat si va starni pe multi la rebeliune impotriva Domnului Isus, dar va fi invins impreuna cu rebelii sai.
8. Satana si partenerii lui vor fi aruncati in Iazul de Foc, si astfel istoria se va sfarsi prin arderea pamantului. Un Nou pamant si Cer vor fi create, iar acolo va fi acel Ierusalim ceresc din Apocalipsa.
Partea frumoasa este ca Biserica este RAPITA de la Necazul cel Mare!
Cat despre nationalitatea lui Anticrist, unii cred ca are in vine sange de Grec, Roman, chiar de evreu… pentru ca altfel pentru 3 ani jumate nu ar crede ei ca a venit Mesia. De fapt va fi atat de bun, incat si evreii vor crede ca este Mesia care aduce pace si prosperitate. Evreii sunt greu de convins, dar ceea ce va face Anticristul pe plan mondial, nimeni nu va face pana la el.
Criza economica de acum este doar inceputul, dar va fi adancita de disparitia Bisericii la Rapire. Sunt doua cazuri in VT de disparitii Enoh si Ilie. De fiecare data cautarea lor a starnit o criza. Imaginati-va ce va fi cand milioane de oameni vor disparea… bancheri, judecatori, analisti strategici, specialisti NASA, oameni cheie, cu greutate in detinerea de informatii!!! Pe fondul acesta Anticristul va aduce o pseudo-pace, mai ales datorita talentului oratoric si carismei puternice. Ascensiunea Bisericii va insemna ascensiunea lui Anticrist!
ALCOOLUL IN PERSPECTIVA BIBLIEI(1)
de fr. Pastor Gelu Pacurar
•A. Introducere şi prezentarea problemei
•1. V. T. Ebraic are trei cuvinte folosite pentru “băuturi”:
-
a) tirosh – este cuvântul care se referă la mustul proaspăt obţinut din stoarcerea strugurilor, şi care încă nu a început să fermenteze. Cuvântul acesta apare de 38 de ori în V.T., uneori însă este folosit în sens negativ ca sinonim la “vin”. Alteori este incorect tradus cu cuvântul “vin”. Important este să observăm că în majoritatea cazurilor în care Biblia pare să admită consumul vinului, este folosit de fapt acest cuvânt ebraic, care înseamnă de fapt „must” sau şi mai corect „must proaspăt”. Iată exemplele folosiri acestui cuvânt în V.T. :
Gen 27: 25,28,37: Deut. 12:17: Neemia 13:4: Ioel 2:24
-
b) iaiin – este cuvântul care în mod normal însemna “vin”, cuvânt folosit de 141 de ori. Imediat ce s-a început fermentaţia mustului, acesta nu mai era numit tirosh (must) ci iaiin (vin). Iată câteva exemple de folosire a acestui cuvânt:
Gen. 9:21,24: Gen. 19:34: Lev. 10:9: Jud. 13:14: Prov. 21:6
-
c) shekar – este cuvântul folosit pentru vinul complet fermentat şi pentru băuturile îmbătătoare obţinute prin fermentaţie (băuturi similare cu berea, produse din orz, măsline, mere sau miere). Precizăm că în vremea Vechiului Testament încă nu era cunoscut procedeul distilării, deci nu puteau fi cunoscute sau folosite nici un alt fel de băuturi alcoolice distilate cunoscute astăzi. Acestea ar fi intrat însă în mod sigur în această categorie de băutură, deoarece traducerea obişnuită a lui shekar este “băutură tare”. Chiar vinul, dacă nu era diluat cu o anumită cantitate de apă era considerat a fi shekar , deci “băutură tare”. Trebuie să precizăm că V.T. oprea folosirea acestei băuturi prin cerinţa de a fi vărsată înaintea Domnului şi prin semnalarea consecinţelor acestei băuturi:
Num. 28:7: Lev. 10:9: Isaia 5:22
•2. Folosirea vinului în cultura din vremea Noului Testament
Trebuie să începem prin a preciza că N. T. grecesc are un singur cuvânt (oijno” – “vin”) acoperind toate cele trei cuvinte evreieşti de mai sus. Numai factorii din context şi deciziile de interpretare ne pot ajuta să înţelegem ce fel de oijno” era folosit. De exemplu în Ioan 2, deoarece se aminteşte că vinul care a fost obţinut de Domnul Isus din transformarea apei era “cel mai bun“, se poate deduce că acesta era must proaspăt, pentru că cel mai proaspăt era cel mai bun!
Pe de altă parte, textul din 1 Tim. 5:23, folosit uneori ca argument adus în favoarea unui consum moderat şi permisibil de vin, ne cere să analizăm cu atenţie metoda folosită pentru consumul vinului în timpurile N.T. ; este necesar să observăm însă că sfatul dat de Pavel lui Timotei a fost dat tocmai pentru că el folosea NUMAI apă (abstinenţă totală) iar scopul sfatului era unul medical şi nu pentru distracţie sau plăcere.
Iată ce spune Robert Stein despre consumul vinului în timpurile N. T. :
“În vechime, vinul era păstrat de obicei în vase mari numite amfore. Însă când vinul era folosit, era turnat în nişte cupe mari numite “krater”, în care era amestecat cu apă… este important să notăm că înainte de a fi băut, vinul era amestecat cu apă şi apoi erau umplute cupele. Proporţia de apă era diferită:
Homer (Odiseea IX?208f) – 20 de părţi apă şi una vin
Pliniu (Istoria, XIV, vi, 54) – 8 părţi apă şi una de vin
Aristofan – trei părţi apă şi una de vin
Hesiod – trei părţi apă şi una de vin
Uneori proporţia aceasta era mai tare, dar întotdeauna când era mai puţin de o parte apă şi una de vin, amestecul se numea “vin tare”. Pe de altă parte, a bea vin fără a-l amesteca cu apă era considerat un obicei barbar, deoarece, aşa cum spunea Plutarh, “numai barbarii beau vinul neamestecat”. În literatura antică, de obicei “vin” înseamnă vin amestecat cu apă (de regulă trei părţi apă şi una de vin) iar dacă nu era preparat în felul acesta se numea “vin neamestecat”. Acesta era nu numai obiceiul grecilor, ci şi al evreilor, după cum reiese din “Enciclopedia Evreiască” vol. 12, pag. 533, tractatul “Shabat 77a” şi din 2 Macabei 15:40: „Că precum a bea numai vin sau numai apă, nepotrivit lucru este, pe când vinul amestecat cu apă este dulce şi desfătează“. De ce trebuia vinul amestecat astfel cu apă? Pentru că apa putea fi dezinfectată prin fierbere (dar ar fi fost un procedeu greoi), prin filtrare (ceea ce nu ar fi redus riscul îmbolnăvirilor) sau prin amestecare cu vin, procedeul cel mai sigur de dezinfectare a apei de băut. Iată de ce primii scriitori creştini recomandă ca şi vinul de la Cina Domnului să fie preparat în acelaşi fel (Hipolit, Ciprian, Clement de Alexandria)[1].
Probabil că vechii greci privind la unii români de astăzi ar spune : “voi sunteţi barbari! Voi beţi vinul neamestecat!
Problema contemporană însă poate fi rezumată în întrebarea : Dacă Biblia ne învaţă să ne bucurăm de toate bunurile, înseamnă că se poate consuma alcool pentru plăcere (deci nu în scopuri medicale)? Mai precis, ce spune Biblia despre consumul alcoolului ?
•B. Ce spune Biblia despre consumul băuturilor alcoolice ?
•1. Beţia este un păcat
Biblia condamnă folosirea excesivă a vinului. Un beţiv trebuia pedepsit cu moartea (Deut. 21:20-21), deci beţia era considerată la fel de gravă ca şi crima, violul sau blasfemia.
Deşi creştinul nu mai este sub Lege, şi N.T. precizează că Dumnezeu urăşte beţia. După 1 Cor. 5:11 creştinii trebuie să se separe de cei care se numesc creştini dar totuşi sunt beţivi. Despre beţivi se spune că ei nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10). Apostolul Pavel de asemenea porunceşte: “nu vă îmbătaţi de vin” (Ef. 5:18) precizând şi faptul că beţia este una din faptele firii pământeşti (Gal. 5:19-21).
•2. Băuturile tari sunt înşelătoare şi păcătoase
Preoţilor le era interzis să bea vin şi băuturi tari (Lev. 10:8,9) iar Solomon a spus : “vinul este gălăgios, băuturile tari sunt batjocoritoare”. Conducătorii nu aveau voie să le consume ca să nu pervertească dreptatea (Prov. 31:4-5). Isaia a pronunţat un “vai” asupra celor “care disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare” (Isaia 5:11). Mica a spus că cei care vorbesc proorocind despre băuturi tari sunt prooroci mincinoşi (Mica 2:11). Deci Scriptura condamnă şi vorbesc negativ şi dezaprobator despre băuturile tari (shekar).
•3. Folosirea excesivă a vinului este greşită
În timpul lui Amos, deoarece paharele obişnuite erau prea mici pentru israeliţi, au făcut nişte pahare mai lungi (Amos 6:1,6). Habacuc arată şi el cum băutura a dus la stricăciune morală (Hab. 2:15) lucru care îl vedem şi în cazul lui Ahaşveroş (Estera 1:10). De asemenea, excesul de băutură poate duce la :
-
- uitare şi încetinirea judecăţii (Prov. 31:4-7)
-
- uimire sau stupoare (Ierem. 25:27; 51:39)
-
- boală (Isaia 19:14; 28:7-8)
-
- încăpăţânare şi pierderea controlului mental (Iov 12:25)
-
- aroganţă (Hab. 2:5)
-
- confuzie şi vise delirante (Prov. 23:31,35)
-
- ochi înroşiţi (Prov. 23:29-30)
-
- insomnii sau somnolenţă (Gen. 9:20-24; 19:33)
-
- lipsă de sentimente (Prov. 23:31,35)
-
- sărăcie (Prov. 23:20-21)
Unii încearcă să evite această problemă obiectând : când devine excesivă folosirea vinului ? Evident că temperamentul poate fi diferit şi efectul băuturii poate fi altul, dar influenţa este simţită chiar şi la cei mai „rezistenţi”. Testele medicale arată că după trei pahare de bere capacitatea memoriei scade cu 13% iar un dactilograf va face cu 40% mai multe greşeli decât înaintea consumului acestor trei pahare.
-
4. Conducătorii bisericii trebuie să fie cumpătaţi
1 Tim. 3:3,8 – un diacon respectiv pastor să nu fie dedat la vin
•5. Vinul era folosit în scopuri medicale
Exemplul cel mai clar este Timotei (vezi 1 Tim. 5:23) unde conform cu explicaţia de mai sus, apostolul Pavel îl îndeamnă să folosească puţin vin în apă, tocmai cu scopul de a evita riscul îmbolnăvirilor, care în cazul lui Timotei era mai mare.
Alte trei folosiri în scop medical:
2 Sam. 16:2 – împrospătarea puterilor celor care erau extenuaţi în deşert
Prov. 31:6 – băutura tare folosită ca sedativ sau calmant pentru alinarea durerilor celor care erau pe moarte (astăzi sunt alte metode).
Luca 10:34 – dezinfectant pentru răni
Pornind de la aceste lucruri pe care Biblia le spune despre consumul vinului şi completându-le cu altele în care Biblia nu este categoric exprimată, unii creştini de astăzi trag concluzia că un consum moderat de băutură (cel puţin de vin) este permis astăzi, numind aceasta o libertate de conştiinţă. Înainte de a lăsa conştiinţa să fie amorţită de concluzii pe care de fapt le-ai anticipat sau le-ai dorit, ar fi bine să analizezi şi următoarea problemă:
ALCOOLUL IN PERSPECTIVA BIBLIEI(2)
C. De ce creştinii de astăzi nu ar trebui să consume vin şi băuturi alcoolice ?
•1. Consumul alcoolului de astăzi nu mai este necesar (ca în vremurile biblice) pentru purificarea apei de băut.
•2. În timpul nostru alcoolul este o problemă mult mai gravă decât în timpurile biblice, când erau relativ puţini beţivi; tot mai mulţi oameni devin dependenţi de alcoolul pe care au început să îl folosească “cu măsură”. O statistică din SUA arăta că în anul 1982 erau zece milioane de alcoolici, din care trei milioane erau adolescenţi. Numărul lor a continuat să crească de atunci, în “ţara libertăţilor”.
•3. Abstinenţa este metoda cea mai sigură de a evita folosirea abuzivă, mai ales că ceea ce definim a fi un abuz de alcool este diferit de la caz la caz. În revista “Christianity Today”, un reporter a pus următoarea întrebare : câţi oameni ar mai folosi avioanele dacă ar afla că un avion din zece se va prăbuşi ? Nu că acesta ar fi procentajul prăbuşirilor, dar acceptând această ipoteză, enorm de mulţi oameni nu ar mai folosi avionul. Şi totuşi statisticile arată clar că din zece consumatori de alcool unul devine alcoolic. De ce să apelezi atunci la o asemenea folosire?
•4. Abstinenţa este o hotărâre care arată consecvenţă în principii. Dacă drogurile sunt interzise pentru că provoacă dependenţă şi probleme fizice şi psihice, de ce oare să nu ţinem seama de cea mai mare dependenţă din punct de vedere practic ? Oamenii devin mereu dependenţi de alcool şi totuşi nimeni nu a sugerat vre-o iniţiativă pentru evitarea acestei dependenţe! Ei bine, aceasta este abstinenţa.
Dacă aceste motive nu ar fi suficiente, haideţi să analizăm următoarele situaţii[2] :
-
- dintre toate persoanele care consumă alcool, cel puţin 36% au probleme tocmai din această privinţă
-
- procentajul elevilor de liceu care au fost beţi a crescut până la 45%
-
- alcoolul este cauza nr. 1 a accidentelor de circulaţie, şi încă a celor mai grave.
-
- alcoolul este una din cauzele principale care provoacă apariţia cancerului
-
- alcoolul este principala cauză a copiilor care se nasc cu probleme
-
- un foarte mare procentaj de familii destrămate provine din rândul familiilor care consumă alcool
-
- alcoolul stă la baza stărilor care provoacă furturi, violuri, crime şi tâlhării
-
- impozitele noastre necesită cel puţin 11.000 de lei pentru fiecare 1.000 de lei cheltuiţi pentru alcool (aici intră absenteismul de la serviciu, productivitatea scăzută, arestările, procesele şi detenţiile precum şi spitalizările produse de consumul alcoolului)
•D. Întrebări puse celor care vor să rămână lângă un consum “moderat” de alcool
•1. Consumul acesta mă va duce la păcat ? Biblia este absolut clară când este vorba de beţie! Este la fel de clară când este vorba de abuzul de băutură! Biblia este fără dubiu când este vorba despre băuturile tari! Dar ce spune ea despre consumul moderat de vin ?
1 Cor. 6:12 – chiar dacă eu aş considera că îmi este îngăduit, îmi este şi de folos ? Apoi, nu cumva va pune stăpânire pe mine ? Observaţi vă rog că dacă trebuie să am vin, acesta a pus stăpânire pe mine!
•2. Dacă consum vin voi face pe altcineva să păcătuiască? Chiar dacă acel consum de vin nu ar fi o problemă pentru mine, oare nu va fi o pricină de poticnire pentru cineva? Vezi următoarele versete :
Filipeni 2:4
Romani 14:21
1 Cor. 10:23-29
•3. Pot să consum alcool (vin) spre slava lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 10:31)? Dacă nu poţi să îl slăveşti pe Dumnezeu şi să îl onorezi prin aceasta, nu este nici un lucru bun şi nici necesar. Iar dacă cineva spune că ar putea îndeplini şi această condiţie atunci ar trebui să caute răspuns la următoarele întrebări bazate pe ceea ce spune Scriptura:
-
- de ce oare preoţii ar fi putut muri dacă ar fi consumat alcool înainte de slujba din templu (Lev. 10:9) ?
-
- de ce casa recabiţilor a fost un model de slujire corectă a lui Dumnezeu ?
-
- de ce o consacrare totală înaintea Domnului prin nazireat implica abstinenţă totală ?
-
- de ce persoanele de care Dumnezeu s-a folosit în mod deosebit au trebuit să respecte abstinenţa (vezi Samson şi mama sa; Ioan botezătorul)?
Dacă în toate aceste exemple ar fi fost posibil să consumi vin sau băutură „spre slava lui Dumnezeu” de li s-a cerut să se abţină total şi sunt apreciaţi pentru aceasta ?
Precizăm că abstinenţa în sine însăşi nu îl face pe creştin să fie mai spiritual, şi nici nu este o poruncă clară, directă şi generală cu privire la abstinenţă. Dar tocmai prin ea, creştinul adevărat ar trebui să protesteze împotriva relelor aduse de folosirea alcoolului.
Principalul motiv pentru care oamenii beau, este relaxarea şi plăcerea euforică produsă de băutură. Doreşte oare atunci Dumnezeu să ne lipsească de o plăcere ? Dimpotrivă, El doreşte să avem pace deplină şi bucurie reală, dar acestea sunt pacea lui Dumnezeu şi bucuria lui Hristos, bucuria mântuirii. Iată de ce Efeseni 5:18 spune : “nu vă îmbătaţi de vin…dimpotrivă fiţi plini de Duh” (vezi şi Ps. 16:11). Pentru un creştin este o ruşinoasă mărturie să apeleze la surogate de bucurie, stimulând bucuria prin altceva decât părtăşia cu Mântuitorul şi siguranţa mântuirii sale! Este de asemenea o insultă la adresa Duhului Sfânt să cauţi un stimulator de bucurie sau plăcere când poţi avea bucuria Duhului, o bucurie care să fie deplină! Sigur că Dumnezeu doreşte să avem bucurie, dar nu prin înlocuitori; nu o bucurie centrată în mine însumi, ci îndreptată spre El; nu o bucurie care să vatăme ci una care să înalţe!
ALEGE!!! Mos Craciun, bradul sau Isus Fiul Lui Dumnezeu
Traim vremea cind in case in biserici, ieslea cu pruncul Isus sint inlocuite cu Mos Craciun sau Mos Gerila si de bradul frumos impodobit, acesta fiind centrul atentiei. Mai mare pret punem pe impodobirea bradului, decit nasterea Domnului Isus.
Le spunem copiilor daca nu sint cuminti Mos Craciun nu le aduce cadouri. Ce mare neadevar, ce minciuna spusa de noi copiilor nostri care cu toata inima cred ori ce le spunem.
Le cerem copiilor sa nu minta sa spuna intodeauna adevarul, le spunem ca Dumnezeu a dat o porunca sa nu minti, sa nu fie nimic mai presus ca Dumnezeu, si noi parinti ce facem? exact inversul, exact ce Dumnezeu ne cere sa nu facem.
Dece in loc de bradul impodobit nu se face o iesle decorate in toate bisericile, in Biblie nu se spune nicaieri despre brad, aceasta este un obicei si o traditie care nu se poate rupe de dragul a nu deranja pe nimeni, sau a nu fi criticati sau a fi considerati prea radicali, sau conservativi, este doar un obicei nevinovat vor spune unii, insa acesta atrage privirea si atentia asupra lui, tocmai ce-a ce displace lui Dumnezeu.
De cite ori in timpul slujbei privirea noastra este furata de bradul frumos impodobit, si gindul nostru merge in alta parte. Privind la brad sigur nu ne gindim la nasterea Domnului Isus, ne gindim, mai de graba la frumusetea luminilor, la toate decoratiile puse pe el, si sintem curiosi cine a avut atita imaginatie.
In schimb daca ar exista un aranjament cu Pruncul Isus in iesle, Maria si Iosiv, pastori si magi, cu siguranta privind acestea, gindul nostru va merge la Bethleem.
Este Isus centrul sarbatori noastre?, colindul nostru i-L mareste pe Fiul lui Dumnezeu? sau sarbatorim bradul “o brad frumos”, Mos Craciun-”mos Craciun cu plete dalbe”, alti o preamaresc pe Maria mai mult decit pe Domnul Isus, “ave Maria”, este foarte bine ca Maria sa aiba un loc de cinste dar nici de cum mai sus ca al Domnului Isus. Intilnirile si petrecerile de Craciun aduc cinste Fiului lui Dumnezeu sau ne adunam sa fim impreuna si sa ne simtim bine.
Haideti dar sa-L onoram si sa-I dam locul de cinste, locul ce I- se cuvine Fiului lui Dumnezeu.
F.B.
Afirmatiile Noului Testament despre Dumnezeirea lui Isus Hristos
1 Puterea Lui de a ierta pacatele, Ii dovedeste Dumnezeirea, Marcu 2:10 “Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele,”
2 Dreptul de a fi venerat, Ii dovedeste Dumnezeirea, Matei 2:11 ; 8:2 ; 9:18 ; 14:33 „. Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă.”
„Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat, şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.” „
„ Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat, şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.” „
„ Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!” „
3 Puterile Sale supranaturale, toate minunile cuprinse in Evanghelii, Ii dovedesc Dumnezeirea.
Marcu 2:11 „„Ţie îţi poruncesc”, a zis El slăbănogului, – „scoală-te, ridică-ţi patul,
si du-te acasă.””.
Marcu 3:5 „Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei, şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.”
Marcu 3: 10-11 „Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui, şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”
4 Caracterul Sau lipsit de pacat, Ii dovedeste Dumnezeirea. Evrei 7:26 „Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi, şi înălţat mai presus de ceruri „
1 Petru 2:22 „„El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug”.”
1 Ioan 3:5 „Şi ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele; şi în El nu este păcat.
5 Moartea Lui, in locul altora, Ii dovedeste Dumnezeirea
Evrei 2:9 “Dar pe Acela, care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decâ îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste”, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.”
6 Invierea Lui trupeasca, Ii dovedeste Dumnezeirea
Romani 1:4 „iar în ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru”
7 Isus Hristos a facut numeroase promisiuni, a caror implinire impune caracter Dumnezeiesc.
Matei 11:28-27 „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”
Matei 28:19-20 „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”
8 Oamenii trebuie sa se increada in El, tot asa cum se incred in Tatal, cea ce demonstreaza Dumnezeirea.
Ioan 14 ;1-3 „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.
În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc.
Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.”.
9 El este creatorul si sustinatorul universului, calitati ce pot fi atribuite numai lui Dumnezeu.
Ioan 1:1-3 „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
El era la început cu Dumnezeu.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.”
Coloseni1:16-17 „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.”
10 El are toate insusirile Dumnezeiesti :
- Omniprezenta
- Omnistiinta
- Omnipotenta
Matei 28:18-20 „Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
Ioan 16:30 „Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.”
Selectii din cartea : Profetii Inca Vorbesc – Mesia in Ambele Testamente de Fred John Meldau
CONSTATARI !!!!!!!!!!!!!!!
- Nimeni nu-ti poate ruina ziua fara acordul tau.
- Cei mai multi oameni sunt fericiti atat cat vor sa fie.
- Ceilalti te pot opri pentru moment, numai tu poti sa o faci pentru totdeauna.
- Atat cat iti propui, atata vei avea.
- Succesul se opreste acolo unde vrei tu.
- Nu vei avea niciodata totul.
- Viata este un jurnal…nu o destinatie.Calatorie placuta!
- Cea mai mare minciuna de pe planeta: “Cand vei avea tot ce vrei, vei fi fericit”
- Cea mai buna cale de a scapa de o problema este sa o rezolvi.
- Am invatat in ultima vreme, ca “cei care iau” pierd, iar “cei care dau” castiga.
- Cele mai importante evenimente ale vietii nu au valoare daca nu sunt impartasite.
- Daca nu pornesti cu siguranta nu vei ajunge.
- De cele mai multe ori ne este frica de lucrul pe care il dorim cel mai mult.
- Cei care rad sunt cei mai puternici.
- Ieri trebuie sa fie ultima zi pentru orice plangere.
- Cauta oportunitati nu garantii.
- Viata este la viitor, nu la trecut.
- Succesul te inalta inca o data.
- Acum este cel mai bun timp pentru toate.
- Cand lucrurile merg prost …nu te lasa dus de val.
- Intotdeauna sa stii si sa-ti amintesti ca Dumnezeu este atotputernic si are intregul control al tuturor lucrurilor
Secretul Unei Casatorii Durabile
Femeia inteleapta isi zideste casa, iar femeia nebuna o darima cu insesi mainile ei. –( Proverbe 14:1)
Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului;(Efeseni 5:22)
Cind am citit primul verset din Proverbe, m-am tot gindit ce poate sa insemne aceste cuvinte, ce tilcuire are acest proverb, considerind ca tot ce scrie in Biblie este scris spre folosul nostru, am incercat cu ajutorul Duhului Sfint a lui Dumnezeu sa gasesc ce inseamna ca o femeie, poate sa cladeasca o casnicie sau poate sa o darime.
A-l doilea verset din Efeseni, este legat de primul, pentru ca implinind acesta se confirma primul verset, personal cred ca acestea doua sint unul din secretele unei casatorii durabile.
Dumnezeu a creeat un plan unic pentru familie, El a fost arhitectul a facut o schema, care daca este respectata, casa, familia, caminul va rezista, orcarei furtuni. Dumnezeu a facut in acest plan ca
· Dumnezeu sa fie capul barbatului,
· Barbatul sa fie capul femeii, iar
· Femeia sa fie supusa barbatului.
Femeia are un loc special in acest plan, este o baza importanta. Dumnezeu nu a creeat barbatul sa fie capul iar femeia sa fie gitul, o gluma care circula si printre crestini, gluma ADEVAR care de fapt este motivul multor casnicii darimat.
Atita timp cit femeia i-si pastreaza locul si rolul planificat de Dumnezeu, casa va raminea in picioare, cu cit femeia incearca sa se ridice deasupra barbatului, si sa-si schimbe rolul dat de Dumnezeu, casa ei se va darima.
Oare de ce Dumnezeu nu spune ca barbatul poate sa cladeasca sau sa darime casa?, pentru ca depinde de femeie daca ea este ascultatoare de Dumnezeu si sta in locul ei destinai de Dumnezeu.
Cineva va spune ‚’’dar trebuie sa iau eu conducerea ca el nu se pricepe’’ Dumnezeu nu este inpotriva ca femeia sa aibe idei mai bune decit a barbatului, ce-l mai important este ca femeia sa ramina smerita si supuas barbatului ei si lui Dumnezeu. Comunicarea si intelegerea, ajungerea la un numitor comun, fara sa se diminiueze valoarea barbatului data de Dumnezeu, duce la respect si incredere.
Atita timp cit femeia asculta de Dumnezeu, si sta supusa barbatului ei, va atrage binecuvintare lui Dumnezeu asupra casei ei.
secretul unei casnicii durabile, este sa respecti aceste reguli:
· SA-L ASCULTI PE DUMNEZEU, aceasta inseamna SA STAI IN POZITIA PE CARE TI-A RINDUIT-O DUMNEZEU, apoi
· SA FII SUPUSA BARBATULUI TAU, si
· SA-I DAI BARBATULUI TAU LOCUL DE CINSTE SI RESPECTUL PE CARE DUMNEZEU LA RINDUIT SA-L AIBA.
Implinind acestea Dumnezeu i-ti va rasplati ascultarea, si credinciosia ta cu o casnicie binecuvintata si durabila.
Florina Bonca
ISUS IMPATURA STERGARUL DUPA INVIERE – CE VREA SA NE SPUNA?
De ce este important sa stim ce insemna faptul ca Isus a impaturat strgarul dupa inviere?
Ioan 20:7 Iar ştergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur.
Acesta a fost un semn cu o semnificatie foarte importanta pentru poporul evreu. Oricine de la mic la mare cunosteau insemnatatea unui stregar impaturat. Acesta era un semn intre stapin si servitorul lui, la timpul mesei servitorul pregatea masa in felul cum i-i cerea stapinul sau, apoi nu se apuca sa stringa masa pina nu avea semnul dat de stapin. Daca stapinul i-si spala miinile si se stergea pe miini, apoi punea stergarul neimpaturat pe farfurie, insemna ca a terminat de mincat, iar servitorul poate curata masa. Insa daca stapinul dupa ce-si spala miinile si-si sterge miinile apoi impatura stergarul si-l punea linga farfurie, si se ridica de la masa, acesta era semnul ”VIN INAPOI”
Prin faptul ca Isus a impaturat stergarul ne-a spus tuturor ca El VA VENI INAPOI !!!
NU TE INGRIJORA – poezie
Din cite binecuvintari primite,
Si din cit Har nemeritat,
Ma-ntreb acum Isuse Doamne
De ce ma-n grijorez eu iar?
De-atitea ori pe ne-asteptate,
Tu ai lucrat si m-ai uimit,
De ce ma-n grijorez eu oare
Si ma framint, nu-s linistit?
Cind Tu ai imbracat cimpia
Cu flori si iarba peste tot,
De ce ma-n grijorez eu oare
Cind am sa-nbrac si ce sa port?
La pasari Le dai din belsug
Tot ce au de trebuinta,
Te rog ridica acest jug
Si dami Te rog credinta.
Acum ca nu am nici o grija,
Stapinul meu e Dumnezeu,
El imi conduce pasi-n lume
El poarta greu-n locul meu.
Eu trebuie sa stau pe cale
Si vreau sa i-L ascult mereu,
Caci biruinta e mai mare
Cind ma incred in Dumnezeu.
Florina Bonca
Left Behind-Lasat In Urma-Un Film Excelent Despre Rapire si Anticrist
Left Behind – 1
Left Behind – 2
Poezii Pentru Programul Copiilor .
Cind ma trezesc de dimineata,
Si vad atita binecuvintare,
In suflet se revarsa-o pace,
Ce ma indeamna la cintare.
Sa i-I cintam Domnului slava,
Lauda si multumire,
Mintuiti prin Domnul Isus,
Sintem plini de fericire.
Si vreau sa-I cint cu bucurie,
Ca El e Domn Emanuel
Si-o data sus in vesnicie,
Cu toti-L vom vedea pe El.
Si inima mea cinta tare,
Cu bucurie si-nchinare,
De-atita binecuvintare,
Ce o reversi peste-adunare.
Nu vrei sa cinti si tu cu mine?
Un imn spre slava lui Isus,
El ne-a facut atita bine,
Si ne va duce-n ceruri sus.
Cu-atita dragoste Divina,
Tu ai umplut inima mea,
Si fata mea este senina,
Cind luminezi Tu peste ea
Crescind Isuse lunga Tine,
Tu esti cu mine cind e greu,
Si-mi dai putere sa fac bine,
Sa-ajut pe cei din jurul meu.
Daca nu i-L ai pe Isus,
Ca mintuitor al tau,
Fericirea adevarata,
Nu o simti in pieptul tau.
De ce nu vii si tu la Isus?
Iertare vei primi in dar,
Si mintuit prin a Lui singe,
Crezind in El vei avea har.
Eu vreau sa-L laud orisicind,
Prin viata prin purtare,
Caci El a suferit prea mult,
Sa-mi dea eliberare.
O dragoste cum numai Isus,
In lume poate sa o dea,
Ma coplesit, si deodata,
Eu zilnic simt prezenta Sa.
Si viata mea e luminata,
Cu raze sfinte aurii
Prin jertfa Ta cea minunata,
Imi dai eterne bucurii.
Eu trebuie sa stau pe cale,
Si vreau sa i-L ascult mereu,
Caci biruinta e mai mare,
Cind ma incred in Dumnezeu.
Si biruinta-n incercare,
Si bucurie-n intristare,
O mare binecuvintare,
Imi dai Isuse Tu mereu.
Viata care-o am n-ainte,
As vrea sa o traiesc curata,
Si privind tot inainte,
La slava Ta cea minunata.
Cind eu vorbesc cu Isus,
In ruga-i multumesc,
Si vreau ca toata viata,
Pe El sa Il slavesc.
Cintarea bucuriei,
E si-n inima mea,
Si-n slava vesniciei,
Cu toti-o vom cinta.
Multumeste-i orisicind,
De e rau sau bine,
El cunoaste al tau gind,
Si-I mereu cu tine.
Si gindul meu Isus iubit,
Si viata mea curata,
Si sufletul meu curatit,
Te lauda de-o data.
Cind am sa cresc eu mare,
La toti am sa le spun ,
De marea indurare,
Si cit esti Tu de bun.
Si ce daca eu sint mai mic,
Isus ma va creste mare,
Si voi fi un ucenic,
Cu credinta mare .
Florina Bonca
Fericirile Oferite De Dumnezeu In Comparatia Cu Ale Satanei
Cuvîntarea de pe munte. – Fericirile.
1.Cînd a vãzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi dupãce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El.
2. Apoi a început sã vorbeascã şi sã-i înveţe astfel:
3. Ferice de cei sãraci în duh, cãci a lor este Împãrãţia cerurilor!
4. Ferice de ceice plîng, cãci ei vor fi mîngîiaţi!
5. Ferice de cei blînzi, cãci ei vor moşteni pãmîntul!
6. Ferice de cei flãmînzi şi însetaţi dupã neprihãnire, cãci ei vor fi sãturaţi!
7. Ferice de cei milostivi, cãci ei vor avea parte de milã!
8. Ferice de cei cu inima curatã, cãci ei vor vedea pe Dumnezeu!
9. Ferice de cei împãciuitori, cãci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
10. Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihãnirii, cãci a lor este Împãrãţia cerurilor!
11. Ferice va fi de voi cînd, din pricina Mea, oamenii vã vor ocãrî, vã vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevãrate împotriva voastrã!
12. Bucuraţi-vã şi veseliţi-vã, pentrucã rãsplata voastrã este mare în ceruri; cãci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi. Matei 5:1-12
Fericirile Satanei
1.Ferice de cei ce sunt obosiţi şi ocupaţi şi nu se duc la Biserică Dumninica , pentru că ei sunt cei mai buni colaboratori ai mei;
2. Ferice de cel ce aşteaptă invitaţie specială pentru a merge la biserica lui, pentru că el are mare preţ în ochii mei ;
3. Ferice de cei ce se ofensează repede , pentru că ei se supără şi părăsesc biserica ;
4. Ferice de cei ce nu dăruiesc pentru lucrarea Evangheliei , pentru că ei sunt ajutoarele mele ;
5. Ferice de cel ce zice că iubeşte pe Dumnezeu dar urăşte pe fratele său pentru că el va fi cu mine pentru veci de veci ;
6 . Ferice de cei ce fac tulburări în Biserică , pentru că ei se numesc copii ai diavolului ;
7. Ferice de cel ce n-are timp să se roage , pentru că el va cădea repede în plasa mea ;
Acestea sunt fericirile celui rău pentru cei care obişniuesc să meargă la biserică , dar nu după călăuzirea lui Dumnezeu , şi nu în ascultare de Domnul Isus, ci după mofturile lor , după sensibilităţile lor , după cum consideră EI că este potrivit . Umblarea cu Dumnezeu şi umblarea în părtăşia Bisericii sunt lucruri care merg mînă în mînă.
Sã nu pãrãsim adunarea noastrã, cum au unii obicei; ci sã ne îndemnãm unii pe alţii, şi cu atît mai mult, cu cît vedeţi cã ziua se apropie. Evrei 10 :25
POEM DE CRACIUN – 2011 – pentru copii
1
Astazi este ziua mare,
Ziua mare de Craciun,
Toata lumea-i imbracata,
Cu ce are cel mai bun.
2
Casele-s impodobite,
Cozonacul pregatit,
Dar va rog sa-mi spuneti mie,
Cine e sarbatorit?
3
Noi sarbatorim pe Isus,
Cel nascut in Betleem,
Fiul Tatalui din ceruri,
Mintuire-n El avem.
4
Noi sarbatorim pe Isus
Pe Mesia preamarit
Cum citim si in Scriptura
De pacat ne-a izbavit.
5
Noi sarbatorim pe Isus,
Printul pacii Imparat,
Ce-a venit in lumea noastra,
Sa ne scape de pacat.
6
Intr-o noapte, in cimpie,
Linga satul Betleem,
3 pastori se inspaiminta,
Cind se uita catre cer.
7
Nu va-nspaimintati le spune,
Ingerul ce bucuros
Le vesteste tuturora:
Astazi sa nascut Hristos!!!
8
Cind pastori auzira,
Cu uimire ascultau,
Corul ingeresc din ceruri,
Care glorie cintau.
9
Intr-o iesle jos in paie,
Veti gasi un copils,
Care-I incalzit de vite,
Si pazit de ingeras.
10
Maria privea duioasa,
Catre Fiul ei iubit,
Si c-o inima smerita,
Se-nchina necontenit.
11
Intr-o tara-ndepartata,
Magi au vazut pe cer,
O stea tare minunata,
Ce vestea ceva etern.
12
Steaua le arata drumul,
Magi, merg condusi de ea,
E un Rege ce se naste !!!!!
Vestea-aceasta le spunea.
13
Ei s-au dus intii la Irod,
La palat, la imparat,
Insa, Isus nu se naste,
Intr-un loc asa bogat.
14
Dupa stea din nou pornira,
Tare mult s-au bucurat,
C-au gasit in ieslea mica,
Pe eternal Imparat.
15
Magii vin din departare,
Dupa steaua au venit,
Si cu daruri fiecare,
Pe Isus l-au intilnit.
16
Aur, smirna si tamiie,
Au adus in darul lor,
Magii care de departe,
Au gasit pe salvator.
17
Vrei sa vii si tu la Isus,
La acest Craciun frumos?
Nu mai sta in asteptare,
Timpul este pretios.
18
Domnul Isus te asteapta,
Sa-I deschizi inima ta,
El cind s-a nascut in iesle,
A iubit fiinta ta.
19
Nu lasa sa treaca anul,
Sau acest Craciun frumos,
Fara sa i-I dai lui Isus
Sufletul tau pretios.
Florina Bonca
Strigatul de la miezul noptii
Celor interesati le redam mai jos lista publicatiilor oferite de Asociatia SMN:
Reviste:
Strigatul de la miezul noptii – 48 Lei / an (taxele de expediere incluse)
Stiri din ISRAEL – 48 Lei / an (taxele de expediere incluse)
Carti:
Bucurati-va – 2,60 Lei + taxe postale
Meditaţii Zilnice – 12,00 Lei + taxe postale
Unde este Barnaba – 2,00 Lei + taxe postale
Teme Fierbinti – 7,50 Lei + taxe postale
Rapirea – 8,00 Lei + taxe postale
Statul evreu – 9,90 Lei + taxe postale
Iona, indicii profetice – 5,00 Lei + taxe postale
CD-uri:
O, noapte sfanta – 15,00 Lei + taxe postale
Exista un prieten – 18,00 Lei + taxe postale
DVD-uri:
Semnele Vremurilor (set 6 DVD) – 60,00 Lei + taxe postale
Actualitatea Profeţiei Biblice (DVD) – 40,00 Lei + taxe postale
Noe (DVD) – 15,00 Lei + taxe postale
Calendare:
Calendar Israel 2012 – 13,00 Lei + taxe postale
Va dorim sa aveti o zi binecuvantata de Dumnezeu.
Cu mult drag,
din partea Asociatiei Strigatul de la Miezul Noptii,
Francisc Rudolf
Domnul sa te binecuvanteze
si sa te pazeasca!
Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine
si sa Se indure de tine!
Domnul sa-Si inalte Fata peste tine
si sa-ti dea pacea! (Numeri 6,26)
Pentru orice informatii suplimentare sau comanda ne puteti contacta la adresa de mai jos:
________________________
Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii
310540 – Arad / ARAD
Romania
Tel: +4-0257-206.050
Fax: +4-0257-256.517
e-mail: smn@inext.ro
Joni Eraeckson Tada, Autobiografie
UNU
Cînd mă pregăteam să fac baie în apele golfului Chesapeake,soarele scăpăta deja spre asfinţit, dînd apelor o strălucire roşiatică, plină de căldură. Am sărit în apă…Şi în momentul în care corpul a depăşit suprafaţa apei, şi am simţit răcoarea ei binefăcătoare, totul s-a
întunecat dintr-odată.
Intr-o învălmăşală de senzaţii şi sentimente, în minutul care a urmat s-au petrecut nenumărate evenimente. Am simţit capul lovind ceva tare, care nu
ceda. In acelaşi timp, în mod stîngaci şi cu totul de neînţeles pentru mine, corpul mi s-a răsucit, fără să am nicio posibilitate de a-l redresa. Am auzit, sau numai am simţit, un şoc puternic, am avut o senzaţie interioară
inexplicabilă. A fost ceva ca un şoc electric, ca o vibraţie puternică, ca şi cum un arc metalic puternic s-ar fi destins brusc, cu un zgomot surd, înăbuşit de apă. Dar nu a fost un sunet adevărat, şi nici măcar o senzaţie,
pentrucă nu am simţit nicio durere.
Auzisem, de fapt, zgomotul surd al nisipului în care am intrat cu capul. Stăteam cu faţa în jos, pe fundul apei. Unde eram? Cum ajunsesem acolo? Dece Îmi erau braţele lipite de piept? Numai mintea mea striga după
ajutor: Hei! M-am prins într-o capcană!
Am simţit apoi o mişcare slabă a apei care mă ridica uşor; dar cădeam iar la fund. Cu coada ochiului vedeam lumină de-asupra mea, şi încet, încet, unele nedumeriri mi s-au risipit. Mi-am amintit săritura în apă.
Dar apoi? M-am prins oare Într-o mreajă de prins peşte?
Trebuie să ies de aici neapărat! Am încercat să dau din picioare. Probabil că picioarele imi sint legate, sau prinse de ceva!
M-a cuprins panica. Folosind toată voinţa şi puterea mea am încercat să mă eliberez. Dar nu s-a întîmplat nimic deosebit. Apoi un alt val s-a ridicat şi a trecut peste mine.
Oare ce s-o fi Întîmplat? M-am lovit la cap? Miam pierdut cunoştinţa? IncercÎnd să mă mişc aveam senzaţia unei deplasări nereuşite, ca în vis. Imposibil!
Dar am să mă înec! Mă voi trezi oare la timp? Mă va vedea cineva? Nu se poate setfiu inconştientă, pentrucă atunci nu mi-aş da seama de ce se Întimplă cu mine!
Desigur, sint În viaţă!
Pentrucă îmi ţinusem respiraţia aşa de mult timp, am simţit să mă sufoc. Trebuia să respir cît mai curînd posibil.
Un alt val m-a ridicat uşor. Figurile celor iubiţi ai mei, multe gînduri şi amintiri mi se învălmăşau în conştiinţă. Prietenii mei. Părinţii mei. Lucrurile de care îmi era ruşine că le-am făcut. Poate că Dumnezeu mă
chiamă să mă înfăţişez înaintea Lui, şi îmi cere să dau socoteală pentru aceste lucruri.
“Joni!. ..” O voce înăbuşită a ajuns pînă la mine,
ca printr-un tunel înfiorător. Ca o chemare. Dumnezeu?
Moartea?
Am să mor! Dar nu vreau! Ajutor, am strigat atunci, în conştiinţa mea.
“Joni! …”
2
Nu-i pasă nimănui că sînt aici? Trebuie să respir! gîndeam eu.
“Joni! …” Din nou aceeaşi voce. Inăbuşită de
apă mi se părea foarte departe, dar de fapt era aproape.
“Joni, eşti bine?”
Kathy! mi-am dat seama .eu. Sora mea m-a văzut.
Ajută-mă Kathy, sînt înţepenită!
Valul următor a fost mai puternic decît celelalte şi m-a ridicat mai sus. Am căzut apoi din nou pe fundul apei, unde erau scoici sparte, pietre şi nisip, zgîriindu-mă pe faţă şi pe umeri.
“Joni, cauţi cumva scoici?” a strigat Kathy.
Nu! Sînt prinsă aici jos. Ridică-mă repede! Nu pot sţj-mi mai ţin respiraţia, am zis din nou în sinea mea, sub apă.
“Te-ai aruncată în apă în acest loc? Apa este aşa de puţin adîncă aici!”, am auzit clar pe Kathy mustrîndumă.
După umbra ei, mi-am dat seama că este chiar deasupra mea. Mă luptam cu mine să nu intru în panică, dar nu mai aveam aer deloc. Totul se întuneca în jurul meu.
Am simţit atunci braţele lui Kathy în jurul
umerilor, şi cum mă ridica.
Oh! Te rog Doamne, nu mă lăsa să mor!, mi-am zis.
Kathy se lupta cu mine, se poticnea, apoi se ridica din nou. Oh. Doamne! Cît va mai dura? Totul era negru înaintea ochilor mei şi în timp ce ea mă ridica, eu simţeaum că mă scufund. Capul mi-a ieşit la suprafaţă
numai o clipă înainte de a-mi pierde cunoştinţa. Aer! Era aerul aşa de minunat şi dătător de viaţă, deşi avea un
3
gust slab de sare. Aerul, care îmi intra din plin în plămîni, simţeam că mă sufocă. Cu respiraţia întretăiată, mi-a umplut totuşi gura de aer.
“Oh, îţi mulţumesc Doamne, îţi mulţumesc!”, am murmurat atunci, pentru prima dată afară din apă.
“Hei, te simţi bine?”, m-a întrebat Kathy.
Eu am clipit în semn de încuviinţare, în timp ce încercam să-mi limezesc gîndurile şi să-mi risipesc nedumeririle. Incercam să-mi dau seama ce se întîmplase cu mine, dar fără niciun rezultat, pentrucă îmi vedeam
braţele alunecînd fără vlagă peste umerii lui Kathy, deşi eu le simţeam ca şi cum mi-ar fi legate pe piept. M-am privit nedumerită. Vedeam că braţele nu-mi sînt legate.
Cu teamă crescîndă îmi dă’”deam seama că mîinile şi.
picioarele mi se băIăbăneau imobile. Nu puteam să le mişc!
In acestă stare de confuzie, Kathy se îngrijea de mine. A chemat un înotător din apropiere, care se afla pe o plută umplută cu aer. Impreună m-au aşezat pe ea şi au împins-o la mal. Auzeam cum pluta de sub mine aluneca de-a lungul plăjii de nisip. Am încercat să mă ridica, dar mă simţeam ca ţintuită locului. Oamenii din jurul meu se grăbeau să vadă ce se întîmplase. Curînd, o mulţime de priviri erau aţintite asupra mea, pline de
curiozitate. Privirea lor fixă şi şoaptele lor mă făceau să mă simt jenată, stingheră, ba mai mult – încurcată.
“Kathy, te rog spune-le să plece”, am rugat-o eu.
“Desigur; toată lumea să se dea la o parte! Cineva să cheme o ambulanţă. Depărtaţi-vă vă rog. Ea are nevoie de aer”, a spus Kathy.
Prietenul lui Kathy – Butch, a îngenunchiat alături de mine. La umbra lui mă simţeam apărată de mulţime,
4
care deja începuse să se dea înapoi. “Cum te simţi?”, m-a întrebat el. Iar ochii lui mari şi negri, de obicei plini de bună dispoziţie, erau înouraţi de îngrijorare.
“Kathy nu pot să mă mişc!”, am zis eu. Eram speriată. Vedeam că şi ei erau la fel. Atunci, Kathy s-a aplecat asupra mea, zicîndu-mi:
“Apucă-te de mine! . . .Sînt eu, Joni!”, m-a îndemnat ea, ridicîndu-mi braţele, ca să-mi arate cît de tare mă strîngea.
“Nu simt nimic…Strînge-mă mai tare!”, i-am zis.
Kathy s-a aplecat peste mine şi mă ţinea strîns.
Dar eu nu-i simţeam îmbrăţişarea.
“Simţi ceva?”, m-a întrebat ea atingîndu-mi piciorul.
“Nu”, i-am răspuns eu.
“Dar acum?”, mi-a zis ea strîngîndu-mi braţul.
‘:Nu!” am strigat eu îngrozită, “nu simt nimici”.
“Nici acum?”, m-a întrebat ea, în timp ce mîna-i
aluneca de la braţ spre umeri.
“Da, da acum simt!”, am exclamat eu.
O uşurare şi o mare bucurie s-a revărsat asupra noastră. In sfîrşit, undeva pe corpul meu, puteam simţi cîtuşi de puţin. Aşa cum stăteam culcată pe nisip, am început să-mi adun gîndurile. Mă lovisem la cap, din
pricina plonjării într-o apă prea mică. Probabil că m-am rănit, ceea mi-a provocat această amorţire. Mă întrebam: Oare cît va dura?
“Nu vă speriaţi”, i-am asigurat eu pe Kathy şi pe Butch, şi odată cu ei pe mine însumi. “Dumnezeu nu va îngădui să mi se întîmple ceva rău. Totul va fi bine!” Atunci am auzit vuietul unei sirene. Curînd
5
ambulanţa salvării s-a oprit şi uşile s-au deschis. In mai
puţin de un minut, cei ce o însoţeau m-au urcat pe o brancardă,
şi apoi în maşină. Oricum, uniformele lor albe,
scrobite proaspăt, erau liniştitoare. După ce m-au aşezat cu
grijă în partea dinapoi a ambulanţei, mulţimea de curioşi
m-a urmat. Kathy s-a urcat în ambulanţă, iar Butch a luat-o
de mînă şi i-a spus încet: “Eu vă voi urma cu maşina mea”.
Apoi s-a aplecat către şofer şi i-a zis: “Te rog să ai grijă de
ea”. Sirena s-a auzit din nou, şi ne-am depărtat de plajă.
M-am uitat la însoţitorul de lîngă mine şi i-am zis:
“Imi pare rău că v-am dat de lucru, dar cred că îndată ce
îmi voi recăpăta complet respiraţia, totul va fi bine. Sînt
sigură că amorţeala îmi va dispare curînd.”
El nu a zis nimic, dar s-a apropiat de mine, mi-a
dat la o parte nisipul de pe faţă, a zîmbit şi apoi s-a uitat
în depărtare. Aş fi dorit să-mi spună ceva, şi să mă facă
să înfeleg că totul va fi bine, că mă voi duce acasă cît
mai curînd posibil, după ce doctorii mă vor fi examinat
la spital, gîndeam eu. Dar nu mi-a spus niciun cuvînt de
mîngîiere. Am fost lăsată în voia propriilor mele gînduri
şi a rugăciunilor pe care le îndreptam către Dumnezeu,
în timp ce sirena continua să sune. Priveam pe fereastră,
la oraşul care defila, înaintea mea, în viteza maşinii.
Domnul este păstorul meu. .. am început să spun, în gînd.
La curbe, oamenii mă priveau cu multă curiozitate.
Nu voi duce lipsă de mmlC. .
Maşinile se opreau pe dreapta, pentru a ne lăsa să trecem.
El mă paşte în păşuni verzi.
Ambulanţa a încetinit viteza şi a luat-o pe un
6
bulevard foarte aglomerat. Imi Înviorează sufletul.
Nu puteam să-mi adun gîndurile suficient pentru a mă ruga continuu. Dar mă agăţam cu toată puterea de făgăduinţe din Biblie.
Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău: căci Tu eşti cu mine. . .
Dintr-odată, sirena ambulanţei s-a oprit. Şoferul
a cotit spre poarta spitalului, iar asistenţii au început să
scoată grăbiţi brancarda din ambulanţă. In timp ce ei mă
purtau cu multă grijă pe culoarele spitalului, am văzut o
placă pe care scria: “Intrarea de urgenţă! Oprirea interzisă! Numai pentru maşinile salvării!”
Intre timp, cerul s-a întunecat. Soarele apusese.
Mi-era frig, şi aş fi vrut să fiu acasă.
In spital, secţia de urgenţă era plină de viaţă, de activitate. Am fost dusă într-o cameră şi aşezată pe o masă de spital, cu roţi. Lumina mă dernaja. Cînd mi-am întors privirea, pentru a evita strălucirea becului, am
văzut toate instrumentele şi materialele pregătite pentru
operaţie. Sticle, tifon, bandaje, tăviţe, borcane, pachete
care purtau nume medicale lungi şi neînţelese, şi multe alte lucruri necunoscute mie.
Mirosurile de antiseptice şi alte medicamente
înţepătoare îmi provocau greaţă. O soră m-a legat de
masă şi m-a împins într-una din nişe. Apoi a tras draperiile în jurul meu. Din nou am început să mă lupt cu disperare încercînd să-mi mişc mîinile şi picioarele.
Erau însă amorţite, fără viaţă. Mă simţeam total lipsită
de ajutor. Eram speriată. In ochi mi-au apărut lacrimi.
“Poţi să-mi spui ce mi s-a întîmplat?” am implorat-o pe sora de lîngă mine. Dar ea a dat numai din
7
umeri zicînd: “Doctorul va fi aici în curînd. Eu trebuie
să-ţi pun toate obiectele de valoare pe care le ai în acest
plic. Aşa spune regulamentul”.
“Cît timp va trebui să stau aici? Voi putea să mă duc acasă în seara asta?”, am întrebat-o eu mai departe.
“Imi pare rău,” a spus ea. “Va trebui să întrebi
doctorul. Aşa cere regulamentul”. Răspunsurile ei erau lipsite de orice emoţie, şi-mi aminteau de înregistrările telefonice.
O altă soră a intrat în salon, a venit în nişa mea, şi s-a apropiat de mine cu nişte formulare.
“Numele, te rog.”
“Joni Eareckson”, am răspuns.
“Johnny?”, şi a spus pe litere: “J-o-h-n-n-y?”
“Nu. Se pronunţă Johnny, cum il cheamă pe tatăl
meu, dar se scrie J-o-n-i. Iar numele de familie este
E-a-r-e-c-k-s-o-n”. Apoi i-am dat adresa, numele rudelor
melt şi numărul lor de telef~n şi am rugat-o să le cheme la telefon.
“Ştii grupa de sînge?” m-a întrebat ea.
“Nu ştiu”, i-am răspuns eu. “Intreabă pe rudele
mele; pe sora mea Kathy. Este probabil afară. Ea a fost cu mine pe plajă. Ea trebuie să ştie.”
Sora cu formularele a plecat. Cealaltă soră mi-a pus toate lucrurile într-un plic, pe care l-a lăsat pe o masă din apropiere. Apoi a deschis un dulap, a luat o pereche de foarfeci mari şi s-a apropiat de mine.
“Ce vrei să faci?” m-am bilbîit eu.
“Trebuie să-ţi scot costumul de baie” a răspune ea rece.
“Dar nu-l tăia. Este nou-nouţ. De-abea l-am
primit cadou, şi este costumul meu preferat!”, am strigat.
8
“Imi pare rău…Regulamentul.”, a repetat ea.
Tăcănitul metalic al foarfecilor l-am auzit reflectat de pereţi. A tras afară bucăţile de material pe care le tăiase şi le-a aruncat la coşul de gunoi. Nu-i păsa de ceea ce face. Costumul meu nu însemna nimic pentru ea. Imi
venea să plîng.
A pus apoi un cearceaf peste mine şi a plecat. Mă simţeam stingheră, jenată. Cearceaful a alunecat şi astfel mi s-a dezvelit o parte din piept, dar nu puteam să mă mişc să-I trag înapoi. Frigul şi teama m-au făcut să
îzbucnesc într-un hohot de plîns, dîndu-mi tot mai mult seama de seriozitatea situaţiei în care mă aflam.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii: nu mă tem de niciun rău; căci Tu eşti cu mine. ..
Mă luptam cu mine însumi, să nu plîng, şi mi-am
îndreptat gîndurile în altă parte. Mă întrebam dacă sora mea Kathy le va fi telefonat mamei şi tatei, şi dacă Dick ştie ce mi s-a întîmplat.
Un bărbat cu pantaloni de culoare închisă şi cu o haină albă a tras perdele din jurul patului meu şi s-a apropiat de mine.
“Sînt doctorul Sherrill” a spus el, cu glas plăcut,
în timp ce răsfoia nişte pagini. “Numele tău este Joanie?”
“Se pronunţă Johnny. Sînt botezată după numele tatălui meu”. Trebuie să dau aceleaşi explicaţii la toată lumea?, mi-am zis eu, în gînd.
“Bine, Joni, să vedem ce s-a întîmplat”.
“Dr. Sherrill, cînd pot merge acasă?”, l-am întrebat eu. Dar în loc de răspuns, m-a întrebat, la rîndul lui:
“Spune-mi, simţi înţepătura asta?” Avea un ac lung, cu care m-a înţepat în picior.
9
“Nu, nu simt!” am spus eu mirată.
“Dar acum?”
Strîngînd din dinţi, m-am concentrat cît am putut,
ca să pot spune da. Dar a trebuie să răspund:
“Nimic!”
El îmi ţinea braţul şi apăsa acul pe degete, pe
încheieturi, pe braţ. Dece nu simt nimic?; mă întrebam eu.
A atins apoi cu acul partea de sus a braţului. In sfîrşit, am simţit o înţepătură slabă la umeri.
“Da, acum simt. La fel am simţit şi la plajă!”
Dr. Sherrill şi-a scos stiloul şi a început să scrie ceva.
Alte persoane din colectivul medical au început să apar.
Printre zăngănitul de eprubelete, sticluţe, tăvi etc., am auzit pe Dr. Sherrill rugîftd pe un alt doctor să vină la el. Acesta a început să mă testeze ca şi primul, cu acul, şi apoi amîndoi au discutat cu glas scăzut, la capătul
mesei pe care stăteam. Limbajul şi expresiile medicale pe care le foloseau îmi erau însă necunoscute.
“Se pare că este o fractură cu dislocaţie. Judecînd
după aria sensibilă, se pare că este la nivelul vertebre lor
cervicale a patra şi a cincea.”
“Va trebui să stabilim asta cu precizie. Dar prin
radiografie nu ne vom de seama dacă există continuitate
sau nu între vertebrele cervicale.”
“Trebuie să pregătim sala de operaţie?”
“Da. Si caută din nou să intri în legătură cu părinţii ei.”
Asistentul doctorului Sherrill s-a îndepărat repede, urmat de o soră. Apoi Dr. Sherrill a şoptit ceva sorei celei nesimţitoare, care îmi tăiase costumul de baie.
10
După aceea ea a plecat, de asemenea.
Am observat apoi că cineva îmi sterge braţul cu o bucată de vată şi îmi înfige un ac în venă. N-am simţit nimic. Cu coada ochiului am văzut însă pe Dr. Sherrill
ţinînd în mînă o foarfecă de tuns electrică. Cînd era pusă în funcţiune, făcea un zgomot puternic.
La ce o vor folosi oare?, m-am întrebat eu.
Cu groază mi-am dat seama că se îndreptau spre
capul meu.
“Nu!”, am strigat. “Vă rog! Părul meu! Vă rog!”,
am suspinat. Am simţit însă foarfecele alunecînd pe cap şi am văzut smocuri mari de păr blond şi umed căzînd alături de mine, pe duşumea. A adus apoi o lamă. Imi vor rade capul! Oh, Dumnezeule, nu! Nu-i lăsa!
.Camera a început să se învîrtească cu mine.
Stomacul mi s-a întors pe dos şi am simţit că leşin.
Apoi am auzit un zgomot puternic; ceva între un bîzîit şi un sunet strident. Este un per/orator! Cineva îmi ţinea capul şi cu perforatorul a început să polizeze partea laterală a craniului.
Mă simţeam pe jumătate adormită. Probabil din pricina injecţiei pe care mi-au făcut-o. Simţînd că mă ia somnul, m-a cuprins şi mai mult panica. Ce se va întîmpla dacă nu mă voi mai trezi? Nu-i voi mai vedea
niciodată pe Dick, Kathy, tata şi mama? Oh, Doamne, mi-e frică!
Vedeam feţe şi auzeam voci. Dar toate păreau fără
sens. Apoi camera a început să se întunece şi vocile să se
piardă.
Pentru prima dată de la plonjarea mea în apă m-am simţit relaxată, chiar împăcată cu situaţia. Nu avea nicio importanţă că eram paralizată, că eram goală pe masă şi cu capul ras. Perforatorul părea că nu mă mai
ameninţă. M-am cufundat într-un somn adînc.
11
* * * * * *
Cînd m-am trezit mi s-a părut că aud din nou perforatorul, şi am vrut să strig la ei să se oprească. Dar ei păreau că vor să-mi perforeze craniul şi cînd eram trează. Insă nu puteam spune niciun cuvînt. Am încercat atunci să deschid ochii, dar camera se învîrtea cu mine.
Zgomotul pe care îl auzeam în spatele meu devenea tot mai distinct. Nu era însă perforatorul, ci numai aparatul de aer condiţionat. Mintea şi vederea au început să mi se clarifice, dar nu puteam să-mi’ dau
seama unde eram şi dece îmi era frică de perforator.
Apoi memoria mi-a revenit. M-am uitat la ventilatorul de d”easupra mea şi la tavilnul vechi şi crăpat. Am încercat să-mi întorc capul ca să văd restul lucrurilor din jur, dar nu mă puteam mişca deloc. In acelaşi timp simţeam dureri puternice de ambele părţi ale capului.
Mi-am dat seama că găurile pe care mi le făcuseră în craniu erau cauza acestor dureri. Cu coada ochiului vedeam nişte lame mari metalice ataşate la un mecanism, prin care capul îmi era despărţit de restul corpului. Am
făcut un efort deosebit, atît mintal cît şi fizic, ca să-mi dau seama de situaţia în care mă găsesc.
In zilele care au urmat am fost inconştientă de mai multe ori. Medicamentele mă duceau într-o lume de coşmar; între vis şi realitate. Vise, impresii, amintiri neclare se învălmăşeau în capul meu, dîndu-mi o stare de confuzie generală, aşa de avansată, încît uneori credeam
că îmi voi pierde minţile.
Mai ales un coşmar mă chinuia într-una. Eram cu Jason Laverton, un coleg de liceu. Eram într-un loc cu
12
totul neobişnuit, aşteptînd să fim judecaţi. Eu eram dezbrăcată, şi de ruşine încercam să mă acoper. In coşmarul meu mă vedeam în picioare, în faţa unei persoane îmbrăcată în haine lungi. Părea un apostol. El nu spunea nimic, dar eu înţelegeam că sîntem judecaţi.
Dintr-odată, el a tras o sabie lungă, pe care a învîrtit-o deasupra capului, m-a lovit peste gît şi mi-a tăiat capul.
Deodată m-am deşteptat plîngînd, înfricoşată. Acelaş vis s-a repetat de mai multe ori.
Alteori, deşi era vorba, de asemenea, numai de halucinaţii, lucrurile mi se păreau reale. Vedeam culori vii, forme care se măreau şi se micşorau, luînd forme stranii, neobişnuite. Culorile mă înfricoşau, iar formele pe care le vedeam mi se păreau că reprezintă emoţii, stări de spirit, sentimente.
• Geamătul cuiva m-a trezit dintr-un astfel de coşmar. Nu ştiam cît timp s-a scurs de la ultima perioadă conştientă, dar acum eram cu faţa în jos. Cum ajunsesem în acestă poziţie? Plăcile metalice erau la locul lor.
Presiunea lor pe părţile laterale ale capului îmi provocau mari dureri şi o stare psihică proastă.
Am desoperit că eram împachetată într-o pînză groasă. Capul îmi era însă afară şi puteam să văd clar numai ceea ce se găsea sub pat. In acest cîmp vizual strîmt am văzut o pereche de picioare încălţate în pantofi albi şi cu ciorapi de nylon.
“Soră”, am chemat eu cu glas stins.
“Da, sînt aici”.
“Ce, unde, oh!”, m-am bîlbîit eu, încercînd să formulez o întrebare.
“S-ş-ş! Nu încerca să vorbeşti. Ai să oboseşti”, a spus ea. Din vocea ei plăcută şi liniştitoare, mi-am dat
13
seama că nu este sora care îmi tăiase costumul de baie, sau cea care îmi răsese capul. Am simţit mîna ei pe umăr.
“Incearcă să te odihneşti. Dormi, dacă poţi. Eşti la secţia de tratament intensiv. Ai fost operată, şi noi vom avea grijă de tine. Aşa că nu te speria. Bine?” Apoi m-a mîngîiat pe umeri. Era o senzaţie aşa de plăcută să
poţi simţi cu o parte cît de mică a corpului. Pentrucă altfel nu simţeam decît durerile provocate de plăcile metalice care mi se înfigeau în cap. Treptat, treptat, mi-am dat seama unde mă aflu.
In patul în care eram, arătam ca un sandvici, prinsă între pînze groase, şi legată cu curele. Două surori veneau din două în două ore şi mă întorceau de pe o parte pe alta. Ele puneau deasupra mea o ramă îmbrăcată într-o pînză groasă, şi în timp ce o soră ţinea greutăţile care erau ataşate de lamele metalice, precum şi capul meu, cealaltă mă întorcea cu îndemînare la 180 de grade. Apoi scoteau rama pe care eram culcată şi se asigurau dacă sînt bine aşezată, pentru următoarele două ore. Nu vedeam astfel decît duşumeaua şi tavanul. Am aflat pînă la urmă că patul meu are numărul 8, şi că mă găsesc la secţia de tratament intensiv. Nu auzisem pînă
acum de aşa ceva, dar după cum spunea numele mi se părea că trebuie să fie pentru cazurile cele mai grave.
Vizitatorii nu puteau fi decît membrii familiei, şi nu aveau voie să stea mai mult de cinci minute dintr-o oră.
Incetul cu încetul, orele s-au transformat în zile, şi am început să-mi cunosc tovarăşii de cameră. Prin intermediul frînturilor de discuţii cu doctorii, din alte conversaţii, am început să ne cunoaştem mai bine. lîngă mine era un bărbat care gemea într-una.
14
Cînd s-a schimbat sora de noapte cu cea de dimineaţă am auzit următoarele cuvinte, spuse în şoaptă: “Si-a împuşcat nevasta şi apoi a încercat să se sinucidă. Nu va mai avea ocazia să repete ce a făcut, pentrucă de la spital va pleca direct la închisoare”.
Acum îmi explicam zgomotul de lanţuri grele, pe care îl auzisem. Fusese încătuşat chiar de patul său.
O femeie, dintr-un alt pat, gemea toată noaptea.
Ea cerea mereu surorilor să-i dea cînd o ţigară, cînd îngheţată.
Judy era o fată la fel de tînără ca şi mine. Dar ea era în comă, din pricina rănilor făcute într-un accident de maşină.
Tom era un băiat care se afla aici din pricina unui accident de plonjare în apă, ca şi mine. Ce curios! Stiam căToin îşi rupsese gîtul, dar nu înţelegeam că la fel păţisem şi eu. Nimeni nu mi-o spusese. Dar Tom nu
putea nici măcar să respire. Asta am aflat-o cînd am întrebat-o pe o soră: “De unde vine zgomotul acesta?” Ea mi-a explicat că este de la aparatul de respiraţie artificială al lui Tom.
Cînd am aflat despre asemănarea accidentelor
nostre, am început să ne trimitem scurte bileţele unul altuia. Surorile ne scriau bileţelele şi tot ele erau şi curierii, care ni le aduceau.
Noaptea, cînd activitatea era mai puţin intensă, auzeam mai bine ţipetele şi gemetele pacienţilor din secţia în care mă găseam. Auzeam şi zgomotul potolit al aparatului de respiraţia al lui Tom. Deoarece nu puteam să mă întorc să-I văd, sunetul lui mă liniştea. Simţeam parcă o legătură de rudenie cu el, şi mă întrebam cum arată. Mă gîndeam ca a doua zi să-i cer o fotografie.
15
Mai tîrziu, în aceeaşi noapte, aparatul de respiraţie s-a oprit. Tăcerea care s-a făcut mi s-a părut mai ameniţătoare decît o explozie. M-a cuprins panica, şi glasul m-a părăsit, în timp ce încercam să strig după
ajutor. Am auzit apoi surorile grăbindu-se către patul lui
Tom, şi zicînd: “Aparatul lui de respiraţie nu mai funcţionează! Luaţi altul nou!”, a strigat cineva.
Am auzit paşi alergînd pe hol şi zgomotul metalic al aparatului de oxigen care era îndepăratat de la Tom a altă soră, care era la telefon, a chemat urgenţa. In cîteva minute, toată camera s-a umplut de lume, de
instrucţiuni şoptite şi urgente, de agitaţie, confuzie şi teamă.
“Tom! Mă auzi Tom?” a strigat un doctor. Apoi a
într~bat cu glas poruncitor:,”Unde este celălalt aparat?”
“Să încercăm respiraţia artificială”, domnule-’ doctor, a spus cineva.
Din cauza paralizei mintea mi se întunecase.
Eram cu totul lipsită de ajutor, şi chiar dacă aş fi putut să mă mişc, nu aş fi putut face nimic. Cu ochii larg deschişi, fixam tavanul, în întuneric. Infirmierul trebuie să fi coborît să ia un alt aparat, îmi ziceam. Trebuie să
fie cu el pe drum.
“Faceţi-i respiraţie gură-Ia-gură. Trebuie să-I ţinem în viaţă pînă ce vine aparatul”, a spus o voce de bărbat.
In sfîrşit, am auzit uşile de la lift deschizindu-se şi apoi închizîndu-se şi pe cineva alergînd cu aparatul care zornăia.
“Faceţi loc”, a spus cineva, “am adus aparatul”.
Dar imediat am auzit cu groază pe cineva zicînd:
“Degeaba. Nu mai este nimic de făcu It. Este mort!”
16
Am simţit cum pielea de pe ceafă mi se încreţeşte.
Cu groază crescîndă mi-am dat seama că nu discutau despre o persoană necunoscută, ci despre Tom. Tom era mort!
Am vrut să ţip, dar nu am fost în stare. Mi-a fost teamă să adorm, în noaptea aceea, de teamă că odată adormită nu voi putea să mă mai trezesc.
In ziua următoare, frica nu m-a părăsit. Mă îngrozisem şi eram supărată pentru o persoană pe care nu o cunoşteam decît graţie cîtorva bileţele. Dar acum mă gîndeam la propria mea situaţie. Din fericire eu nu
depindeam de un aparat de respiraţie, dar depindeam de soluţiile care îmi erau întroduse prin vene ca să-mi cureţe corpul şi mai ales rinichii de resturile şi otrăvurile din corp.
Ce se va Întîmpla dacă una din acestea se strică?
C~ .se poate Întîmpla dacă lamele metalice se îndepărtează de capul meu? Ce se va Întîmpla dacă. .. dacă. . . Simţeam în cap o învălmăşeală cumplită.
O zi sau două mai tîrziu a fost adus un alt bărbat cu un caz asemănător cu al meu. Cu coada ochiului vedeam numai cum arată rama patului lui. Nu o puteam vedea pe a mea, dar acum puteam să-mi dau seama ce se
întîmplă cînd sînt întoarsă-două ore cu faţa în sus şi două ore cu faţa în jos. Privind la el aveam senzaţia că sînt asemenea mieilor puşi în frigare, care sînt întorşi cînd pe o parte, cînd pe alta. Eram îngrozită de fiecare
dată cînt trebuia să fiu întoarsă.
Noul pacient era de asemenea foarte neliniştit.
Intr-o zi, cind infirmierii se pregăteau să-I întoarcă, el a strigat: Nu! Vă rog să nu mă întoarceţi! In poziţia dinainte nu puteam să respir! Nu mă mai întoarceţi!”
17
“Totul este în ordine, domnule” au zis ei. “Te vei simţi bine. Trebuie să te întoarcem. Acesta este ordinul doctorului. Gata Mike? La trei! Unu, doi, trei!”
“Nu, vă rog! Nu pot să respir! Voi muri! Stiu
sigur!”
“Nu ai nicio grijă, linşteşte-te”, au zis ei.
Apoi au fixat tubul de oxigen şi au plecat. Eu auzeam respiraţia chinuită a omului, care se sufoca din ce în ce, şi mă rugam lui Dumnezeu ca cele două ore să treacă mai repede; atît de dragul lui cît şi pentru propria
mea linişte.
Apoi, deodată, respiraţia s-a oprit. Din nou agitaţie şi activitate intensă, din partea surorilor şi infirmierilor care mişunau pesţe tot. Dar şi de astă dată a fost prea tîrziu. Din nou, lacrimi fierbinţi mi-au curs pe obraji. In primele zile de spitalizare, astfel de insuccese, în cazuri asemănătoare cu al meu, m-au umplut de spaimă.
Cu groază mi-am dat seama că secţia de terapie intensivă este secţia unde se moare.
Am înţeles cît de nesigură este propria mea soartă, şi cît de puţin eram sigură de viaţă.
Scurt timp după aceea, în timpul unei manevre de întoarcere, am leşinat şi eu şi mi s-a oprit respiraţia. Dar în cîteva secunde am fost reanimată. Datorită eficienţei metodelor de intervenţie şi de îngrijirea de care mă
bucuram, m-am simţit mai la adăpost.
“Te vom îngriji bine” m-a consolat un doctor.
După aceea, cu toate că la fiecare întorcere eram îngrozită, mi-am dat seama că infirmierii şi surorile aveau o grijă mai mare decît înainte. Sau cel puţin aşa mi se părea mie.
Intre timp am început să-mi dau seama că în
18
secţia de terapie intensivă este frig. Ceilalţi pacienţi nu-şi
dădeau seama, dar pe mine frigul a început să ma deranjeze. Imi era frică să nu răcesc. Unul dintre infirmieri a lăsat să se înţeleagă că o răceală ar fi fost periculoasă pentru mine. Alt pericol era otrăvirea sîngelui, ceea ce se
întîmpla destul de des. Erau atîtea lucruri care mă îngrozeau!
Nimic nu părea încurajator, sau plin de speranţă.
Doctorii veneau în fiecare zi să ne vadă, iar cîte odată veneau cîte doi şi discutau cazul meu.
“Ea are o paralizie totală” a explicat un doctor asistentului său. “Rezultatul unei fracturi a coloanei la nivelul vertebrelor cervicale a patra şi a cincea.”
Stiam că sînt paralizată, dar nu ştiam dece. Nici cît timp va dura. Nimeni nu-mi explica nimic despre accident. Cînd întrebam pe surori, îmi spuneau:
“Intreabă pe doctori”.
“Doctorii ziceau: “Tu eşti bine – destul de bine!”
Eu bănuiam însă cel mai rău lucru-că îmi frînsesem gîtul. Era singurul gînd care mă îngrozea. Mă urmărea mereu o amintire din copilărie. Era singurul caz în care aflasem despre cineva care îşi rupsese gîtul. Era un bărbat din povestea Frumuseţea neagră, care căzuse de pe cal şi-şi rupsese gîtul. Si a murit. De aceea, în sinea mea nu voiam să aud despre
accidentul meu, şi în mod conştient am început să-mi
distrag atenţia de la discuţiile medicilor.
Stiam că mă găsesc într-o secţie unde se moare, şi că probabil va trebui să mor şi eu, ca Tom şi ca omul acela. Ei amîndoi avuseseră accidente similare celui al meu.
Imi ziceam: Am să mor şi eu, ca şi ei, numai că
doctorii evită să-mi spună!
traducere: Alexandru Măianu