Principii De Baza Pentru O Casnicie Durabila

Principii care arata cat de necesar este sa evitam tensiunile.

 1. Datoria unirii in casatorie cere unitate. Nu poti fi de acord cu propriul tau trup?

 2. Dezacordul cu partenerul tau iti va aduce durere si neliniste in intreaga viata. La fel cum nu doresti sa te ranesti si iti ingrijesti fara intarziere ranile, tot asa trebuie sa observi orice intrerupere in pacea familiei tale si sa cauti sa o vindeci cat mai repede.

 3. Conflictele racesc dragostea, te fac sa nu-ti mai doresti partenerul. Ranirile separa; e un chin sa fiti legati impreuna de legaturile casatoriei, in timp ce inimile vi s-au instrainat. Daca in interior sunteti adversari, dar in exterior sunteti sot si sotie, casa si placerea voastra se transforma intr-o inchisoare (Prov. 19:13).

 4. Tensiunile  dintre sot si sotie afecteaza viata intregii familii; ei sunt ca o pereche de boi injugati la un jug nepotrivit, care nu pot face nimic folositor din cauza neintelegerilor dintre ei.

 5. Conflictele va impiedica sa va inchinati lui Dumnezeu intr-un mod potrivit; nu va puteti ruga impreuna sau discuta lucruri ceresti, nici nu va puteti ajuta reciproc sufletele (Matei 5:23; 1 Samuel 15:22).

 6. Tensiunile fac imposibila conducerea familiei asa cum se cuvine (Mat 12:25; Mar 3:25; Luca 11:17).

 7. Tensiunile dintre voi va vor expune rautatii lui Satan si ii vor oferi nenumarate ocazii sa va ispiteasca (Iacov 1:13; 1 Cor. 7:5; Iov 2:9).

      Recomandari pentru evitarea tensiunilor.

 1. Pastrati vie dragostea dintre voi. Iubiti-va partenerii mult si cu zel. Dragostea va inlatura mania; cand iubesti mult pe cineva, nu te vei supara pentru orice lucru mic. Cu atat mai putin vei recurge la cuvinte aspre, indepartare de celalalt sau la alta forma de abuz (Lev. 19:8; Psa. 133:1; Prov. 15:17; Rom. 12:10; Rom. 14:19; Rom. 15:1; 1 Cor. 13:4-7).

 2. Atat sotul cat si sotia trebuie sa-si omoare mandria si puternicele sentimente egoiste (Luca 9:23; Psa. 101:5; Prov. 16:5; Prov. 21:4; Prov. 28:25; Mat. 23:12; 1 Petru 5:6). Aceste sentimente duc la intoleranta si insensibilitate. Trebuie sa va rugati si sa lucrati pentru un duh smerit, bland si linistit. O inima ingamfata e deranjata si provocata de fiecare cuvant care pare sa atenteze la parerea ta buna despre propria-ti persoana (Psa. 10:4; Osea. 7:10; Prov. 13:10; Prov. 28:25).

 3. Nu uitati ca amandoi sunteti persoane bolnave, cu multe defecte; prin urmare, asteptati-va la rodul acestor defecte in fiecare dintre voi; nu va prefaceti surprinsi de ele, ca si cum n-ati fi stiut de ele mai dinainte. Hotarati-va sa aveti rabdare unul cu celalalt, amintindu-va ca v-ati luat unul pe altul ca persoane pacatoase, supuse ispitei, imperfecte, si nu ca ingeri, fara pata si desavarsiti (Ier. 17:9; Rom. 7:24; 1 Ioan 1:8).

 4. Amintiti-va si ca sunteti un singur trup; de aceea, nu va simtiti mai jigniti de cuvintele sau greselile celuilalt decat ati fi de ale voastre. Nu te mania pe sotia ta pentru greselile ei mai mult decat te manii pe tine insuti pentru greselile tale. Daca te superi si esti nemultumit din cauza unei rani, fa-o in asa fel incat sa duca la vindecarea ei, nu la infectarea si agravarea partii ranite. Astfel vei transforma mania in mila si vei fi determinat sa te ingrijesti de vindecare (Efes. 4:26; Efes. 4:32; Iacov 1:19).

 5. Hotarati mai dinainte ca atunci cand unul dintre voi pacatuieste prin manie si suparare, celalalt sa il rabde in tacere si blandete pana isi recapata judecata (Efes. 4:2; 1 Cor. 13:4).

 6. Priviti tot timpul inspre viitor si nu uitati ca trebuie sa traiti impreuna pana la moarte, trebuie sa fiti tovarasi de viata unul pentru celalalt, o mangaiere in viata celuilalt, si astfel veti vedea cat de absurd e sa va certati si sa va suparati unul pe celalalt (Ecles. 9:9; Rom. 7:2).

 7. Evitati cat puteti de mult ocaziile de manie si cearta cu privire la familiile voastre (Gen. 2:24).

 8. Daca esti atat de suparat incat nu iti poti pastra calmul, cel putin controleaza-ti limba si nu rosti cuvinte care ranesc si batjocoresc, care atata focul si il intetesc. (Nu-ti starni si mai mult mania, pentru ca astfel doar iti hranesti dorinta fireasca de razbunare). Taci, si asa iti vei recapata mai curand linistea si pacea (Gal 5:15; Iacov 3:5,6,8).

 9. Acela dintre voi care e mai calm si mai rational sa ii vorbeasca celuilalt cu grija si cu judecata (in afara de cazul cand are de-a face cu o persoana obraznica, pentru ca atunci lucrurile se vor inrautati si mai mult). De obicei, cateva cuvinte cumpatate, spuse cu seriozitate, vor avea efectul unui dus rece. Spune-i partenerului tau, atunci cand este manios: „Stii ca asa ceva n-ar trebui sa se intample intre noi; dragostea trebuie sa incheie aceasta discutie si trebuie sa te pocaiesti de aceasta manie. Dumnezeu nu aproba asa ceva, si nici noi nu vom fi de acord cu ce s-a intamplat, dupa ce va trece fierbinteala. Aceasta stare sufleteasca e contrara unui spirit de rugaciune, si acest limbaj e contrar limbajului rugaciunii; trebuie sa ne rugam impreuna; hai acum sa nu mai facem nimic care sa impiedice rugaciunea: apa dulce si apa amara nu curg din acelasi izvor”, etc. Cateva cuvinte de bun simt, calme si smerite, pot opri potopul si pot reinvia ratiunea orbita de pasiune (Prov. 15:18; Mat. 5:9; Psa. 85:8).

 10. Cand ai pacatuit impotriva partenerului tau, marturiseste-i acest lucru si cere-i iertare, apoi uniti-va in rugaciune cerand iertare lui Dumnezeu; acest lucru va actiona in tine ca un preventiv data viitoare. Cu siguranta iti va fi rusine sa faci din nou un lucru pentru care ti-ai cerut iertare inaintea unui om si inaintea lui Dumnezeu (Efes. 4:32; Iacov 5:16).

 selectii ………….R.B Tradus de F.V.

Divortul Si Recasatoria In Perspectiva Bibliei

Inainte de divort

Pentru inceput, idealul lui Dumnezeu pentru omenire este o casnicie fericita (Gen. 2:18), nu una nefericita, si in nici un caz divortul. El nu doreste ca oamenii sa aiba parte de casnicii nefericite. In acelasi timp, El uraste divortul (Mal. 2:16). El uraste divortul din cel putin doua motive: este o tradare a celuilalt (Mal. 2:14-16) si este o violare sau o rupere a juramintelor maritale. Dumnezeu trateaza foarte serios tradarea si El ia juramintele in serios (Num. 30). Cu toate acestea, Dumnezeu Insusi doreste sa divorteze atunci cand pacatul sotiei Sale este prea mare (Is. 50:1; Ier. 3:8). Pe de-o parte, deci, divortul trebuie evitat in general si intotdeauna implica pacatul (fie din partea celui care provoaca divortul, fie din partea celui care doreste divortul, fie din partea amandorura). Pe de alta parte, el este uneori justificat, deci nu este intotdeauna pacat sa divortezi.

In al doilea rand, este un pacat sa iubesti ceea ce este pacatos. De exemplu, Isus a invatat ca a dori sa comiti adulter este o calcare a aceleiasi porunci pe care o calca adulterul (Mat. 5:28). Aplicand acest lucru situatiei tale, trebuie sa spun ca nu este de laudat faptul ca iubesti pe un alt barbat, nu este ceva nevinovat. Dorinta de a te marita cu el si de a te culca cu el nu este un rau atat de mare ca a comite adulter in mod fizic insa este, totusi, un pacat. Inima ta ar trebui sa-i apartina sotului tau.

Tine cont, de exemplu, ca in Biblie de obicei Dumnezeu echivaleaza idolatria cu adulterul. Atunci cand poporul Sau se inchina altor dumnezei, Domnul ii acuza de idolatrie (Ier. 3:6 si mai departe; Ezec. 23:1 si mai departe). Biserica este, Mireasa lui Hristos (Ef. 5:25-27). Nu implinim porunca lui Dumnezeu daca numai ne ferim de a ne inchina altor dumnezei. Dumnezeu pretinde ca noi sa-L iubim cu toata inima (Mat. 22:36-38). Atunci cand nu facem lucrul acesta, inimile noastre sunt necredincioase, chiar daca buzele noastre vorbesc ceea ce trebuie (Mat. 15:8). Tot astfel, noi trebuie sa ne angajam fata de perechea noastra cu toata inima. Atunci cand permitem ca inima noastra sa fie necredincioasa, pacatuim. Pana in momentul in care vei fi eliberata in mod legitim de juramintele facute sotului tau, nu poti iubi pe un altul, cum nici nu te poti culca cu un altul.

Din cele spuse, atat tu, cat si sotul tau va faceti vinovati de pacat: el ca nu te iubeste (Prov. 30:23; Ef. 5:25-33; Col. 3:19), iar tu ca ai comis adulter (Ex. 20:14) si ca nu-l iubesti (Tit 2:4). Din punct de vedere teologic, primul pas pe care trebuie sa-l faceti fiecare este sa va pocaiti de pacatele voastre (infidelitate, lipsa dragostei, resentimente, minciuna etc.). Este ceva ce trebuie sa faceti acum, indiferent daca veti divorta sau nu si indiferent daca divortul este sau nu justificat.

Justificarea divortului

Deuteronom 24:1-4

Din Scriptura eu inteleg ca divortul este permis numai in circumstante exceptionale. De exemplu, in timp ce multi din timpul lui Isus apelau la Deuteronom 24:1-4, ca dovada ca divortul era in general acceptat, Isus Insusi respinge aceasta idee (Mat. 19:1 si mai departe). Isus arata ca acest text pur si simplu mai degraba reglementeaza divortul, decat il permite. Dumnezeu a stiut ca divortul/pacatul este inevitabil, asa ca a dat legi care sa-l reglementeze, pentru a proteja victimele lui. Isus a dovedit ca Deuteronom 24:1-4 a fost o reglementare si nu o permisiune, atunci cand a spus ca Moise a dat aceasta lege deoarece israelitii aveau inimi impietrite (Marcu 10:4-5).

Moise se pare ca a dat aceasta lege cu privire la certificatul de divort pentru a o proteja pe femeia care divorteaza (Deut. 24:1-4). Certificatul proba dreptul ei legal de a se recasatori. Fara un asemenea certificat, femeia nu ar fi fost recunoscuta ca divortata in mod legitim, fiind in imposibilitatea de a se recasatori. De ce lucrul acesta nu i-ar fi permis sa se recasatoreasca? Pentru ca a te casatori cu o femeie care nu a fost divortata insemna sa comiti adulter (vezi mai jos interpretarea/aplicarea pe care o face Isus Vechiului Testament).

Matei 19:1 si mai departe si Levitic 20:10

Invataturile lui Isus vizavi de aceasta problema sunt normative pentru mine: „daca un barbat divorteaza de sotia lui – in afara de cazul cand ea i-a fost necredincioasa – si se casatoreste cu alta, comite adulter.” (Mat. 19:9) (Noul Testament – traducere in limba romana moderna, WBT, n.trad.). Pentru inceput, voi spune patru lucruri despre acest verset.

Primul, invatatura lui Isus sustine ca Genesa 2 stabileste modelul pentru casnicie: „ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta” (Mat. 19:6; 19:4-5). Aceasta inseamna ca intotdeauna trebuie sa urmarim idealul unei casnicii perpetue.

Al doilea lucru, cercetatorii inca nu s-au pus de acord asupra a ceea ce inseamna „necredincioasa in casatorie”. In mod sigur, adulterul este inclus; daca si alte pacate cad sub incidenta acestui termen este o problema in dezbatere. Dupa parerea mea, in aceasta categorie nu sunt incluse prea multe alte pacate. Voi discuta mai tarziu aceasta problema.

Al treilea lucru, Isus nu pare sa spuna ca divortul insusi este adulter. O persoana care divorteaza, dar nu se casatoreste, nu comite nici un pacat pe care Biblia sa-l poata clasifica drept adulter. In schimb, recasatoria in urma unui divort care nu are temei biblic merita acuzatia de adulter.

Al patrulea lucru, invataturile lui Isus vizavi de ceea ce poate si nu poate sa faca un barbat se aplica la fel si pentru femeie.

In orice caz, conform invataturii lui Isus, exista o singura categorie de pacate care justifica divortul: „necredinciosia in casatorie”, uneori tradusa si cu „curvie”. Acest termen traduce cuvantul grecesc porneia. Unii comentatori cred ca acesta este primul termen dintr-o lista incompleta. Insa nu exista nici o lista in Matei 19:9 (sau in paralela din Mat. 5:32); este doar un singur termen. Nimic din acest text nu ne face sa credem ca porneia este doar primul termen dintr-o lista care nu este specificata. Continutul unei asemenea liste ar fi trebuit sa fie prezent intr-un alt text si apoi folosit aici. Paralelele cu Marcu 10:11-12 si Luca 16:18 nici macar nu mentioneaza porneia ca motiv pentru divort. Dupa parerea mea, acest lucru este o dovada ca nu exista mai multe exceptii decat porneia.

Ce este, deci, porneia? Mai intai, principalul mod de a fi eliberat de sub legamantul marital este moartea partenerului (Rom. 7.1-4). In Vechiul Testament adulterul era pedepsit cu moartea (Lev. 20:10; codurile de legi prezentau de obicei pedepsele maxime, nu pe cele stipulate, in afara de cazul in care acestea erau specificate), care avea drept rezultat libertatea partii ramase de a se recasatori. De aici rezulta ca pedepse mai putin aspre (cum este divortul) erau de asemenea permise, ceea ce ducea, si de aceasta data, la libertatea partenerului de a se recasatori.

Isus a permis divortul ca o alternativa valida la aplicarea pedepsei capitale partenerului care a pacatuit (Mat. 19:9). Iosif a demonstrat, de asemenea, ca aceasta era o aplicatie valida a Levitic 20:10, deoarece Biblia il numeste „neprihanit” pentru ca a dorit sa divorteze de Maria pe ascuns, decat sa o discrediteze sau sa-i doreasca moartea (Mat. 1:18-19). Regula, deci, pare a fi ceva de genul „pacatele [impotriva partenerului tau] care justifica moartea, de asemenea justifica si divortul.” Cu alte cuvinte, daca ai pacatuit atat de rau incat partenerul tau ar putea, din punct de vedere legal, sa ceara moartea ta, partenerul tau poate fi, de asemenea, liber sa divorteze, in schimb. Divortul este in mod sigur o aplicatie mult mai induratoare a Leviticului 20:10, in cele mai multe cazuri.

Dupa parerea celor mai multi cercetatori, atat termenul ebraic pentru adulter din Levitic 20:10 (na’aph), cat si porneia (termenul grecesc, n.trad.) au acelasi domeniu semantic, fiecare implicand pacate sexuale crase. Contextul in Levitic 20:10 pare a indica in principal adulterul insa si alte pacate sexuale justifica moartea si pot fi incluse usor in aceasta categorie (de ex., bestialitatea, incestul, Lev. 20).

In plus, Isus nu a creat legi noi si nici nu le-a abolit pe cele vechi (Mat. 5:17-20). Acest lucru ma face sa cred ca Matei 19:9 este o aplicare a Vechiului Testament. Mi se pare ca Levitic 20:10 este candidatul principal pentru legea pe care o aplica Isus aici. Acest lucru ma face sa trag concluzia ca porneia din Matei 19:9 se refera la adulter si la alte pacate sexuale crase, care in Vechiul Testament justifica pedeapsa capitala. Desi putem sa despicam firul in patru vizavi de sensul fiecaruia dintre acesti termeni, ideea este ca aici se au in vedere pacatele sexuale crase ce vizeaza infidelitatea si care justifica divortul.

Astfel, dupa parerea mea, legamantul marital intre credinciosi poate fi intrerupt in mod legitim prin moarte sau prin divortul care are temei biblic. Divortul are temei biblic doar atunci cand in Vechiul Testament, pentru o asemenea fapta, ar fi fost justificata pedeapsa capitala. In zilele noastre aceasta perspectiva poate fi considerata una extrema insa cred ca este una biblica si voi incerca s-o explic mai pe indelete.

1 Corinteni 7:10-17

Divortul mai este justificat din punct de vedere biblic atunci cand un necredincios il paraseste pe un credincios (1 Cor. 7:15), dar nu si in cazul in care un credincios il paraseste pe un necredincios. Am scris mai mult despre aceasta exceptie in alta parte.

Multe biserici permit divortul si in cazul abandonarii iar unii considera lucruri ca abuzul a fi o forma de abandon. Acest lucru poate sau nu sa fie o justificare, in functie de detalii. Oricum, nu cred ca abuzul emotional constituie un motiv pentru divort, nici in Vechiul Testament si nici in Noul Testament.

In cazul abandonarii efective a unui credincios de catre un necredincios, cred ca avem de-a face cu ceea ce Biblia ar considera un divort care exista in realitate chiar daca acesta are autoritate legala sau nu. Acesta este tipul de situatie care ar motiva in mod rezonabil porunca lui Moise referitoare la certificatul de divort, in Deuteronom 24:1-4, text care cred ca este baza pe care Pavel permite recasatoria intr-o asemenea situatie (1 Cor. 7:15). Necredinciosul n-ar trebui sa plece iar credinciosul n-ar trebui sa-l alunge sau sa-l izgoneasca pe necredincios. Insa daca un asemenea pacat este comis de catre necredincios, credinciosul este aparat, primind un certificat de divort de la necredincios.

Dupa divort

Dupa un divort justificat din punct de vedere biblic, amandoua partile se pot recasatori. Nu vad nicaieri in Scriptura interzicerea recasatoriei celui care a provocat divortul. Mai degraba, Biblia pare sa spuna ca un cuplu casatorit este intr-un legamant care poate fi rupt numai in anumite circumstante. O data ce este rupt, amandoi partenerii sunt liberi. O persoana nu poate avea obligatii contractuale fata de alta persoana fara ca cealalta persoana sa aiba aceleasi obligatii contractuale. Doi oameni sunt fie in legamant, fie in afara lui; nu exista o cale de mijloc prin care numai o parte este in legamant.

Oricum, multe divorturi nu sunt justificate biblic. In aceste cazuri, partenerii divortati nu au dreptul sa se recasatoreasca deoarece legamantul nu a fost calcat. Fiecare este sub legamant fata de celalalt, fiind tratati numai ca separati (1 Cor. 7:11).

Separarea este o optiune pacatoasa in cele mai multe cazuri, desi Pavel recunoaste ca uneori se intampla acest lucru. Scenariul descris de Pavel pare a fi un caz in care un cuplu a divortat fara o justificare biblica. Deoarece ei nu au o justificare biblica, ei nu sunt cu adevarat divortati. Prin urmare, singurele lor optiuni sunt separarea continua (pseudo-singuratatea) sau impacarea. Astazi, acest lucru se poate intampla fie prin simpla separare, fie printr-un divort legal, dar fara temei biblic.

Mai departe, din moment ce adulterul justifica divortul si din moment ce recasatoria ilegitima este un adulter, daca unul dintre parteneri se recasatoreste in urma unui divort nejustificat biblic, celalalt partener poate sa-l elibereze de obligatiile legamantului, rupand legamantul in temeiul adulterului. In mod clar aceasta optiune este una pacatoasa, deoarece este provocata de o recasatorie prin care s-a comis adulter.

 de Ra Mc Laughlin

tradus de Tiberiu Pop