Dumnezeu ne cunoaște gândul, fapta, nevoile noastre, cunoaște suferințele, frământările, știe de ce avem nevoie, știe ce este bine pentru noi, știe dorința de a fi vindecați, dorința de a scapă de necaz si strâmtorare. După toate aceste Dumnezeu ne cere sa aducem toate cererile înainte Lui, si sa ne rugam neîncetat.
Ai putea sa spui ca este o pierdere de vreme. Daca Dumnezeu tot știe de ce am nevoie si știe dorința mea pentru ce sa mă mai rog?
când ne rugam lui Dumnezeu recunoaștem si declaram in minte noastră si in atitudinea smerita ca numai El Dumnezeu: Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, este acela in care ne încredem ca poate veni in ajutor. Venim in rugăciune si declaram ca Dumnezeu este Atotputernic, si prin faptul ca eu stau si vorbesc in rugăciune cu Dumnezeu, realizez in minte mea ca depind totalmente de buna Lui mila si Indurare, sa-mi dea cea ce am nevoie. Faptul ca mă rog declar dependenta de Dumnezeu si ca nimic, absolut nimic nu pot sa înfăptuiesc cu propria-mi putere.
când ii cerem lui Dumnezeu in rugăciune ceva, înseamnă ca noi ii spunem lui Dumnezeu: eu sunt nimic iar Tu ești totul, recunosc micimea mea si declar in fata Ta ca Tu Dumnezeule ești: Atotputernic, Atotștiutor, Omniprezent, Creatorul, Sfânt, si faci ce vrei in cer si pe pământ.
Florina Bonca