Principiile biblice de crestere a copiilor – Paul Negrut

 

Secretul Cel Mai Puternic Folosit De Deavol

Cind Pacatul Imbraca Haine Bisericesti – Cornel Avram

       Ce s-a intâmplat la Oradea în cadrul conferinţei Peniel este o simptomă a declinului spiritual pe care-l străbate Biserica acum. Libertinismul spiritual e mai periculos decât păcatul făţiş. În faţa păcatului demascat oamenii se opresc, dar dacă păcatul ia forme noi şi se îmbracă cu haine bisericeşti, acesta intră neobservat în Turma lui Christos.

 

        Părinţii şi bunicii noştri au aşezat anumite limite, în frică de Dumnezeu şi în urma interpretării simple şi directe a Scripturii. Chiar dacă au fost și unele exagerări, s-a vazut (chiar și în acestea) dorinţa de evlavie şi sfinţenie a înaintașilor noștri. Aceste limite au fost în continuu atacate şi extinse treptat. Fiecare mutare de hotar reprezintă baza unei noi mutări, sub pretextul: dacă e voie asta de ce nu e voie şi cealaltă? Unii credincioşi, duşi de valul mişcării libertiniste s-au obişnuit să spună (în mod indirect, bineînţeles) că evlavia e legalism şi sfinţenia e lipsă de relevanţă.

      Prezint câteva exemple de progres (să fie citit regres) în aceast declin:

 

Concertele

Limita originală – Nu permitem nici un fel de concerte (nici creştine)

Prima extindere – Sunt permise concertele, dar să fie spirituale şi ziditoare

A doua extindere – Nu avem toate aspectele sub control, aşa că vom vedea anumite ieşiri, dar să nu ne alarmăm, pentru că noi nu ne identificăm cu acele aberaţii.

A treia extindere – Nu toate concertele creştine sunt la fel, unele sunt mai liniştite iar altele mai sălbatice, cam după gusturile fiecăruia. Aşa că e acceptabilă participarea la concerte necreştine, atâta vreme cât acestea sunt mai liniştite şi decente în comparaţie cu cele… creştine.

 

Slujirea

Limita originală – Doar bărbaţii cinstiţi, ce nu au trecut prin divorţ, sunt chemaţi să slujească public ca păstori şi predicatori.

Prima extindere – In unele cazuri trebuie acceptaţi şi bărbaţi divorţaţi

A doua extindere – In urma unor chemări speciale, şi femia poate să slujească în această capacitate

A treia extindere – Şi bărbaţii şi femeile ce trăiesc în inversiune sexuală pot să slujească în straie preoţeşti

 

Pantomimele şi sportul

Limita originală – În cadrul slujbelor religioase nu se acceptă decât cântarea, rugăciunea, predicarea, mărturisiri, şi manifestările biblice ale Duhului Sfânt.

Prima extindere – Trebuie acceptate forme noi, relevante, prin care să se transmită mesajul Evangheliei. Forma nu are nici o importanţă, doar mesajul. Scopul măreţ scuză mijloacele. Dacă o şcenetă sau pantomimă transmite un mesaj frumos, de ce să fie oprită.

A doua extindere – Competiţiile sportive reprezintă o cale lucrativă de atragere a tinerei generaţii la biserică. Un meci de lupte (Jiu-Jitzu), între credincioşi (adică creştin), înainte de predicarea Evangheliei poate să fie un mare câştig pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

A treia extindere – Pentru că oricum credincioşii noştri iubesc sportul mai mult ca biserica (de câteva ori pe an, în cazul competiţiilor mari de anvergură naţională sau internaţională), de ce să stea toţi acasă la meci iar noi să ţinem predica la scaune? Aducem un TV (big screan) în biserică şi-i invităm pe toţi să participe împreună la marele eveniment sportiv. Ce frumoasă părtăşie, dacă ne rugăm cu foc, s-ar putea chiar să câştige echipa favorită!

 

Închinarea

Limita originală – Modelul nostru va fi biserica primară

Prima extindere – Expresiile biblice: Amin, Aleluia, Slăvit să fie Domnul, nu mai sunt relevante pentru noua generaţie. Bătaia din palme (oricum e biblică), va înlocui manifestările vechi.

A doua extindere – Dacă s-a acceptat bătaia din palme, nu e păcat să se accepte şi ţipetele şi fluierăturile, şi aburii ce ies de sub scenă, şi orga de lumini.

A treia extindere – Dacă s-au acceptat formele de manifestare ale celor din lume ca să fim relevanţi, orice metodă care adună oameni e acceptabilă, inclusiv comedie creştină, dramă creştină, dans coreografic creştin, etc…
     Nu cred ca e nevoie să folosesc alte exemple, declinul e vizibil. Acest neopăgânism a cuprins multe comunităţi. Provocarea mea pentru fiecare credincios este să-şi revizuiască şi limitele şi direcţia. Numai o întoarcere din nou la valorile promovate de Sfintele Scripturi ne poate vindeca.

      Avem două variante: ori ne vom identifica cu Christos ori cu lumea. Nu putem să le realizăm pe amândouă deodată. În ritmul acesta de alunecare, în scurtă vreme Biserica nu va mai avea unde să-i cheme pe cei din lume, deoarece ea, Biserica, va fi ca lumea. În cel mai fericit caz se vor face transferuri de membri şi schimbări de religii.
      Vestirea Evangheliei este o lucrare spirituală în care vrem să folosim armele Duhului Sfânt, alaturi de abilităţile sau darul ce Dumnezeu ni le-a dat. Scenetele şi pantomimele creează actori, artişti, dansatori, şi vedete. Unde işi găsesc toate acestea locul în Scriptură? De când Biserica Domnului Isus are nevoie de actori, artişti, dansatori, şi stele pentru a transmite mesajul sfânt, mântuitor, al Evangheliei? Cine le-a încredinţat loc această responsabilitate? Şi odată ce aceste forme şi metode sunt acceptate, cine va mai putea aşeza limite? Pilda fiului risipitor este deosebit de frumoasă aşa cum e aşezată pe paginile Scripturii şi predicată de oamenii lui Dumnezeu. Cine nu înţelege cele două expresii folosite de Evanghelistul Luca: “şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată” şi “ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate”, e prea mic şi nu trebuie să înţeleagă, sau nu are capacitatea intelectuală necesară unei înţelegeri adecvate a adevărurilor simple. În cazul în care vrem să arătăm în imagini acest adevăr din viaţa căzută a fiului risipitor, orice imagine este prea mult.

    Din păcate trăim într-o lume ce caută distracţie, divertisment şi vedetism. Evanghelia nu promovează ci mai degrabă condamnă aceste trăsături. Punând împreună lucrurile ce trebuie să stea separat, devenim un fel de amestec otrăvitor ce în final va trebui vărsat din gura Domnului (vezi Apoc. 3.16).

Cornel Avram

Sa Intelegem Cum Sa Ne Sfintim In Fiecare Zi.- Paul Washer

Esti Sigur Ca Ajungi In Rai?

Paul Negrut -2011- ESTI DRESAT SAU NASCUT DIN NOU? predica pentru tineret

http://www.livestream.com/bethanyromanianbaptistchurch/video?clipId=pla_06aeec1f-324b-4752-b957-479da57bb56d&utm_source=lslibrary&utm_medium=ui-thumb

o predica excelenta”ESTI DRESAT SAU NASCUT DIN NOU?”, predica incepe la minutul 32:20

In Memoria Lui Aurel Popescu

Aurel Popescu,

            A trecut la Domnul, „cel mai iubit dintre vorbitori”. Nu stiu de ce nu  putem vorbi despre trecut fara sa dorim sa ne intoarcem. Amintirile raman un loc cu iarba cea mai verde, cu apele cele mai limpezi, cu bucuriile cele mai adevarate, chiar daca ni s-a spus ca aici „orice soapta s-a depozita  ca si strigat” nu mi se pare nimic mai real decat amintirea.

In vremurtle ferbinti ale miscarii din ’77, la Arad Bujac intr-o predica , Iosif Ton a artat spre locul unde erau, Aurel Popescu si Paul Niculescu spunand, „tot ce am facut am facut datorita lor, ei mi-au dat curaj ei nu se tem” In vremurile in care fr Ton era cel mai vizibil a fost un gest laudabil de a arata spre ei, pentruca multi dintre noi simteam prezenta lor foarte vie.

Spiritul ascutit, vorba din regat cu un umor  irezistibil, vorbirea din Cuvant bine articulat, smerenia si neinfricarea lui Aurel Popescu m-au cucerit. Mi se parea mereu ca este in dialog cu un personaj anonim care in imaginatia mea era lumea comunismului ateu:  „Domnilor, daca Isus Hristos este o poveste, trebuie sa recunaste-ti ca este o poveste frumaosa, si daca este o poveste, de ce nu o puneti domnilor in cartile de scoala, ca sa o citeasca copii?…  Dar voi stiti ca nu este o poveste, voi stiti ca aceasta istorie pune mana pe tine si cand te prinde nu te mai lasa pana nu te transforma” (la Sega)  

Ianinte ca sa vorbeasca ne-a invatat o cantare a carei cuvinte le-am memorat cu cea mai mare viteza in viata mea, canta cu atata verva si convingere cantarea, ca ma simteam undeva pe baricada cantand un imn de biruinta:

Nu, nu suntem un vis o intamplare

Un lut de sine insusi framantat.

Ci ne-a zidit o minte creatoare

O-ntelepciune fara de hotare

Exista Dumnaezeu ce minunat

Niciodata nu pot canta cantarea fara sa  vad in minte, bucuresteanul  cu verva de adolescent  cu privire vioaie mereu bine dispus, asa cum continua sa fie in amintirea mea.

            Era in 1978 undeva la inceputul lui Noiembrie,  am aflat ca sub presiunea regimului, fr Aurel Popescu a fost dat afara din cult. Pe 11 noiembrie trebuia sa fie nunta mea cu Liana, nu stiam cum sa imi arat simpatia fata de dansul. Am rugat un prieten din Aard sa mearga la Bucuresti si sa-i dea lui fr Popescu un plic. In plic i-am pus banii pentru biletele de avion si o invitatie la nunta. Pastorul nostru era atunci Fr Chiu Pavel, m-am dus la dumnealui si iam spus, la nunta noastra va vorbi Fr Popescu. Bine, dar tu stii ca a fost dat afara din cult. Stiu, dar cred ca nu are nici o problema cultul cu nunta mea.  Am fost de accord sa nu vorbeasca de la amvon. A vorbit despre cum se constuiieste o casa. Era si inginer constructor. Masa a fost la Cantina fabricii de strugurii , a venit sa ne felicite si  mi-a spus frecandu-si mainile bucuros : „mai sfintim si locul asta sub ochii astuia, si mi-a facut semn cu capul spre portretul tov-ului.”

            C.S.Lewis spune ca : „ne trbuie un trecut….  sa avem ceva de pus impotriva prezentului”.  Se spune ca Biserica a fost pusa la doua teste majore si continua sa fie. Testul oprimarii al prigoanei, pe care biserica l-a trecu mereu cu brio, si testul libertatii pe care biserica l-a cazut mereu.

Generatia tanara stie mai multe despre informatori decat despre eroii nostri, datorita noastra care tacem si sugeram prin tacerea noastra, ca nimic nu a fost inainte si nimic nu va mai fi dupa.

Sa insemneze ore cuvantul acela „se duc oamenii de bine si  nimanui nu-i pasa” ca ei se duc si nimeni nu oserva nimeni nu le simte lipsa?  Daca ar fi sa scriu un epitaf in amintire Fr Aurel Popescu care a fost pentru mine, cel mai iubit vorbitor, as scrie:  

” Cu el am fost cu totii mai curajosi”

Imi a mintesc de interviul care, A.Popescu l-a dat la Europa Libera pe cand era in Italia in drum spre State, unde a fost exilat.    La incheierea interviului domnia sa a spus:

” Da fratilor noi facem politica,”politica lui Dumnezeu”. „Omul este un animal care face politica”- zice filosoful. Este adevarat.  Dar politica cui o facem ?  ( florian guler troy mi )

 

Prima Doza Este Gratis, Apoi… Esti Sclavul Lor, DROGURII, ALCOOL, TUTUN

Captiv intr-o lume libera, exista o singura sansa de scapare DUMNEZEU!

 

 

BLESTEMAT DE DUMNEZEU VA FI OMUL CARE FACE ACESTE FAPTE

15  „Blestemat să fie omul care va face un chip cioplit sau un chip turnat, căci este o urâciune înaintea Domnului, un lucru ieşit din mâini de meşter, şi care-l va pune într-un loc ascuns!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

16. „Blestemat să fie cel ce va nesocoti pe tatăl său şi pe mama sa!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

17. „Blestemat să fie cel ce va muta hotarele aproapelui său!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

18. „Blestemat să fie cel ce va face pe un orb să rătăcească pe drum!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

19. „Blestemat să fie cel ce se atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

20. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu nevasta tatălui său, căci ridică învelitoarea tatălui său!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

21. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu vreo vită oarecare!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

22. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu sora sa, fiica tatălui său sau fiica mamei sale!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

23. „Blestemat să fie cel ce se va culca cu soacra sa!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

24. „Blestemat să fie cel ce va lovi pe aproapele lui în ascuns!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

25. „Blestemat să fie cel ce va primi un dar ca să verse sângele celui nevinovat!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

26. „Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia, şi cine nu le va face!” – Şi tot poporul să răspundă: „Amin!”

 Deuteronom 27