Evlavia – Un rod tot mai rar intâlnit

Evlavia este dovada că un creștin este autentic, născut din nou! Ce este de fapt Evlavia, cum este un creștin evlavios;

Este un om nou, după nașterea din nou, faptele rele sunt înlocuite ce cele bune, este un om plin de dragoste, plin de bunătate, caută în fiecare zi să fie neprihănit, iubește părtășia cu Dumnezeu, iubește părtășia cu credincioșii în compania cărora se simte mai aproape de Dumnezeu, iubește rugăciunea, iubește pacea, stă într-o stare de smerenie atât la nivelul minții, cât și în relațiile cu alți oameni, iubește dreptatea, ajută pe cei în nevoii, încurajează pe cel descurajat, se bucură cu cei ce se bucură și plânge cu cei ce plâng, se bucură de reușită altui și se întristează de necazul aproapelui sau. Are o dorință arzătoare de a fi sfânt, stă departe de păcat sau de orice se pare rău. Dorește să spună și altora despre minunea salvări din viață lui!

Poate vei spune, este cu neputință toate acestea, dar acestea sunt cu putință prin puterea Duhul Sfânt care locuiește în inima celui născut din nou, totul este posibil. Dacă un creștin nu este într-o stare de evlavie, aceasta dovedește că de fapt nu a fost ’născut din nou’’.

Poate există o evlavie falsă? Posibil, dar atunci acel credincios care doar imită evlavia, se înșală singur, Dumnezeu este Acela care cunoaște inima.

Vă imaginați cum ar fi biserica dacă, această roadă a Duhului Sfânt, evlavia, ar fi din abundență în biserici? Cu părere de rău spun, este un rod tot mai rar întâlnit!

Să ne cercetăm fiecare și să vedem în ce stare ne aflăm, gândindu-ne că această viață este trecătoare, dar ce rod aducem pentru Dumnezeu aceea va rămâne.

Evlavia să fie cununa care să-o purtăm și cu care să ne mândrim!

1 Timotei 6:11

Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.

2 Timotei 2:22

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

Tit 2:12

Și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie.

Florina Bonca

Daca Dumnezeu Cunoaste Totul, Dece Ne Mai Rugam?

Dumnezeu ne cunoaște gândul, fapta, nevoile noastre, cunoaște suferințele, frământările, știe de ce avem nevoie, știe ce este bine pentru noi, știe dorința de a fi vindecați, dorința de a scapă de necaz si strâmtorare. După toate aceste Dumnezeu ne cere sa aducem toate cererile înainte Lui, si sa ne rugam neîncetat.

Ai putea sa spui ca este o pierdere de vreme. Daca Dumnezeu tot știe de ce am nevoie si știe dorința mea pentru ce sa mă mai rog?

când ne rugam lui Dumnezeu recunoaștem si declaram in minte noastră si in atitudinea smerita ca numai El Dumnezeu: Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, este acela in care ne încredem ca poate veni in ajutor. Venim in rugăciune si declaram ca Dumnezeu este Atotputernic, si prin faptul ca eu stau si vorbesc in rugăciune cu Dumnezeu, realizez in minte mea ca depind totalmente de buna Lui mila si Indurare, sa-mi dea cea ce am nevoie. Faptul ca mă rog declar dependenta de Dumnezeu si ca nimic, absolut nimic nu pot sa înfăptuiesc cu propria-mi putere.

când ii cerem lui Dumnezeu in rugăciune ceva, înseamnă ca noi ii spunem  lui Dumnezeu: eu sunt nimic iar Tu ești totul, recunosc micimea mea si declar in fata Ta ca Tu Dumnezeule ești: Atotputernic, Atotștiutor, Omniprezent, Creatorul, Sfânt, si faci ce vrei in cer si pe pământ.

 

Florina Bonca

SA INTELEGEM CIT DE MARE ESTE DUMNEZEU – WOW!

Este Mântuirea In Hristos Pentru Totdeauna?

Întrebare: Este mântuirea pentru totdeauna?

Răspuns: Odată ce o persoană este mântuită, are ea mântuirea pentru totdeauna? Atunci când oamenii vin să Îl recunoască pe Hristos ca Mântuitor personal în vieţile lor, ei sunt puşi într-o relaţie cu Dumnezeu care le garantează mântuirea ca fiind sigură pentru veşnicie. Acest lucru este declarat de numeroase pasaje din Sfânta Scriptură.

(a) Romani 8:30 declară: „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Acest verset ne spune că din momentul în care Dumnezeu ne alege, este ca şi cum suntem deja glorificaţi în prezenţa Lui în cer. Nu există nimic care poate opri un credincios să fie glorificat întrucât Dumnezeu deja a realizat lucrul acesta în rai. Odată ce o persoană este îndreptăţită, mântuirea sa este garantată – este la fel de sigură ca şi cum ar fi deja glorificată în cer.

(b) În Romani 8:33-34, apostolul Pavel pune două întrebări cruciale: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!”. Cine ar putea să se împotrivească alegerii lui Dumnezeu? Nimeni nu va putea face acest lucru, pentru că Hristos este susţinătorul nostru. Cine ne va putea condamna pe noi? Nimeni, pentru că Hristos, Cel care a murit pentru noi, este Cel care condamnă. Astfel avem alături de noi atât un susţinător cât şi un judecător în calitate de Mântuitor al nostru.

(c) Credincioşii sunt născuţi din nou (regeneraţi) atunci când ei cred (Ioan 3:3; Tit 3:5). Pentru ca un creştin să îşi piardă mântuirea, ar trebui să fie ne-regenerat. Biblia nu prezintă niciunde faptul că naşterea din nou ar putea fi pierdută sau luată.

(d) Duhul Sfânt locuieşte în toţi credincioşii (Ioan 14:17; Romani 8:9) şi îi botează pe toţi credincioşii în Trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:13). Pentru ca un credincios să devină nemântuit, el ar trebui să fie “nepurtător” al Duhului Sfânt şi separat de Trupul lui Hristos.

(e) Ioan 3:15 arată că oricine crede în Iisus Hristos va “avea viaţa veşnică”. Dacă crezi în Hristos astăzi şi ai viaţa veşnică, dar o pierzi mâine, atunci înseamnă că nu ar fi fost vorba niciodată despre ceva “veşnic”. Astfel, dacă îţi pierzi mântuirea, promisiunea vieţii veşnice din Biblie ar fi o greşeală.

(f) Biblia însăşi prezintă cel mai bun dintre argumentele în favoarea mântuirii veşnice: „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39). Reţine că Dumnezeu este Acela care te mântuie dar care te va şi păstra în această stare. Odată ce suntem mântuiţi, suntem mântuiţi pentru veşnicie. Mântuirea noastră este sigură pentru eternitate!

 

intrebari si raspunsuri din biblie.org

Cea Mai Controversata Intrebare. Când Va Avea Loc Răpirea Bisericii?

 

 

---

Întrebare: Când va avea loc Răpirea Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare?

Răspuns: Localizarea în timp a Răpirii Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare reprezintă unul dintre cele mai controversate subiecte din creştinismul contemporan. Principalele 3 puncte de vedere în acest sens fac referire la Răpirea înainte de Necazul cel Mare (pre-tribulaţională), la Răpirea la mijlocul Necazului cel Mare (răpirea midtribulaţională), respectiv la Răpirea la finele Necazului cel Mare (răpirea post-tribulaţională). Un al 4-lea punct de vedere face referire la Răpirea înainte de vărsarea mâniei lui Dumnezeu peste pământ, acest punct de vedere fiind unul derivat din conceptul răpirii midtribulaţionale.

În primul rând, este important să vedem care este scopul Necazului cel Mare. Conform cu Daniel 9:27, a mai rămas cea de-a 70-a “săptămână” (7 ani) care trebuie să se împlinească. Întreaga profeţie a lui Daniel legată de cele 70 săptămâni (Daniel 9:20-27) vorbeşte despre poporul Israel. Este vorba despre o perioadă de timp în timpul căreia Dumnezeu Îşi va focaliza atenţia în mod special asupra lui Israel. A 70-a săptămână, Necazul cel Mare, trebuie să fie de asemenea o perioadă de timp în care Dumnezeu va lucra în mod specific cu Israel. Deşi aceasta nu înseamnă în mod necesar că biserica nu ar putea exista la acel moment, se pune iată întrebarea de ce ar mai fi nevoie ca biserica să fie pe pământ în acea perioadă.

Principalul verset din Sfânta Scriptură care face referire la Răpire este 1 Tesaloniceni 4:13-18. Acesta spune că toţi credincioşii în viaţă, împreună cu credincioşii deja morţi, se vor întâlni cu Domnul Iisus în cer şi vor fi cu El pentru totdeauna. Răpirea constă concret în faptul că Dumnezeu Îşi va lua pe ai Săi de pe pământ. La numai câteva versete, respectiv la 5:9, apostolul Pavel spune “Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Iisus Hristos.” Apocalipsa, care se ocupă primordial cu perioada Necazului cel Mare, este un mesaj profetic despre cum Îşi va vărsa Dumnezeu mânia asupra pământului în timpul Necazului cel Mare. Ar putea să pară ilogic ca Dumnezeu să promită credincioşilor că nu vor suferi mânia Lui, apoi să îi abandoneze pe pământ în timpul Necazului cel Mare. Faptul că Dumnezeu promite să îi scoată pe credincioşi de sub mânia Lui imediat după ce le-a promis că îi va lua de pe pământ face să pară că cele două evenimente sunt legate.

Un alt pasaj biblic crucial cu privire la momentul Răpirii este dat în Apocalipsa 3:10. Aici, Hristos promite să îi elibereze pe credincioşi de “ceasul încercării” ce se va abate asupra pământului. Aceasta ar putea însemna două lucruri: (1) Hristos îi va elibera pe credincioşi din mijlocul acestor încercări, sau (2) Hristos îi va scuti pe credincioşi de aceste încercări. Ambele versiuni sunt corecte în sensul traducerii expresiei greceşti “din”. Totuşi, este important să recunoaştem că cei credincioşi vor fi feriţi de ceasul încercării. Nu doar de încercare, ci chiar de “ora” încercării. Hristos promite să îi protejeze pe credincioşii care vor experimenta aceste încercări, altfel denumite Necazul cel Mare. Scopul Necazului cel Mare, al Răpirii, înţelesul din 1 Tesaloniceni 5:9, şi interpretarea Apocalipsa 3:10 toate susţin punctul de vedere al răpirii pre-tribulaţionale. Dacă Biblia este interpretată literal şi în context, doctrina răpirii pre-tribulaţionale este cel mai bine argumentat biblic punct de vedere legat de Răpire.

 

 

Intrebari si raspunsuri Biblice.com

---

 

Pot sluji femeile ca pastori sau predicatori?

Întrebare: Pot servi femeile ca pastori sau predicatori?

Răspuns: Probabil că nu există nici un subiect mai aprins dezbătut în bisericile de astăzi decât cel al slujirii femeilor ca pastori sau predicatori. Ca rezultat, este foarte important să nu vedem această problemă ca fiind una de tipul bărbaţii împotriva femeilor. Există femei care cred că femeile nu trebuie să fie implicate în slujire ca pastori şi că Biblia instituie restricţii cu privire la domeniile de slujire ale femeii – tot astfel cum există bărbaţi care cred că femeile pot servi ca predicatori şi că nu există restricţii legate de domeniile de slujire în care se pot implica femeile. Aceasta nu este o problemă ce ţine de şovinism sau discriminare. Este una de interpretare a Bibliei.

1 Timotei 2:11-12 spune: “Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere”. În Biserică, Dumnezeu alocă roluri diferite bărbaţilor şi femeilor. Acesta este rezultatul modului cum a fost creată omenirea (1 Timotei 2:13) şi a modului cum a intrat păcatul în lume (2 Timotei 2:14). Dumnezeu, prin scrierile apostolului Pavel, restricţionează accesul femeii la roluri de slujire în învăţarea bărbaţilor. Aceasta le exclude de la posibilitatea de a sluji ca pastori, ceea ce include cu alte cuvinte predicarea, învăţarea şi deţinerea şi exercitarea de autoritate spirituală asupra bărbaţilor.

Exista multe „obiecţii” la acest mod de a vedea femeile implicate în slujire ca pastori. Una foarte comună este că Pavel ar fi restricţionat femeia de la slujirea prin învăţarea altora pentru că în primul secol femeile nu aveau de regulă acces la educaţie. Totuşi, 1 Timotei 2:11-14 nu menţioneaza nicăieri ceva legat de nivelul de educaţie. Dacă educaţia ar fi reprezentat un criteriu pentru selectarea celor care să se implice în slujire prin învăţare, majoritatea ucenicilor lui Iisus probabil că nu s-ar fi calificat pentru asta. O a doua obiecţie des întâlnită se referă la fapul că Pavel ar fi restricţionat numai femeile din Efes de la predicare (1 Timotei a fost scrisă lui Timotei, care era pastorul Bisericii din Efes). Oraşul Efes a fost celebru prin templul lui Artemis, o zeiţă falsă a grecilor şi romanilor. În închinarea faţă de Artemis, femeile erau cele care slujeau. Cu toate acestea, cartea 1 Timotei nu o menţionează nicăieri pe Artemis şi nici închinarea la Artemis ca motiv pentru instituirea restricţiilor indicate în 1 Timotei 2:11-12.

O a treia obiecţie des întâlnită este că Pavel s-ar fi referit numai la soţi şi soţii şi nu la bărbaţi şi femei în general. Cuvintele greceşti din 1 Timotei 2:11-14 ar putea să se refere la soţi şi soţii. Cu toate acestea, înţelesul de bază al acestor cuvinte este de bărbat şi femeie. Mai mult, aceleaşi cuvinte în greacă sunt utilizate şi în versetele 8-10. Sunt numai soţii cei care ridică mâini curate spre cer în cereri de rugăciune, fără mânie şi fără îndoieli (versetul 8)? Şi numai soţiile trebuie să se îmbrace cu modestie, să facă fapte bune şi să se închine lui Dumnezeu (versetele 9-10)? Bineînţeles că nu. Versetele 8-10 se referă în mod clar la bărbaţi şi femei în general şi nu numai la soţi şi soţii. Nu există nimic în context care să indice trecerea discuţiei de la bărbaţi şi femei la soţi şi soţii în versetele 11-14.

O altă obiecţie frecventă la aceasta interpretare privind femeile pastori este legată de Maria, Debora, Hulda, Priscila, Fivi etc. – femei care au avut poziţii de conducere aşa cum ar părea să arate Biblia. Această obiecţie nu ţine seama însă de anumiţi factori foarte importanţi. În ceea ce o priveşte pe Debora, ea a fost singura femeie între 13 judecători bărbaţi. În ceea ce o priveşte pe Hulda, ea a fost singurul profet între zecile de profeţi bărbaţi menţionaţi în Biblie. Singura legătură a lui Maria cu rolul de conducere s-a datorat faptului că ea a fost sora lui Moise şi a lui Aaron. Cele mai proeminente figuri feminine din vremea Regilor au fost Atalia şi Izabela – exemple de conducere despre care ar fi cam greu să se spună că pot fi urmate.

În cartea Faptele Apostolilor, capitolul 18, Priscila şi Acuila sunt prezentaţi ca slujitori credincioşi ai lui Hristos. Numele Priscilei este menţionat primul, indicând probabil că ea a fost mai activă în slujire decât soţul ei. Cu toate acestea, Priscila nu este descrisă nicăieri ca participând în activităţi de slujire care să fie în contradicţie cu 1 Timotei 2:11-14. Priscila şi Acuila l-au condus pe Apolo în casa lor şi amândoi l-au ucenicizat, explicându-i Cuvântul lui Dumnezeu mai clar (Faptele Apostolilor 18:26).

În Romani 16:1, chiar dacă Fivi este considerată ca “diaconiţă” în loc de “slujitoare” – aceasta nu indică faptul că Fivi ar fi fost predicator în Biserică. „A fi în măsură să înveţe” este o calificare rezervată episcopilor, nu diaconilor (1 Timotei 3:1-13; Tit 1:6-9). Episcopii / diaconii sunt descrişi ca fiind „bărbaţi ai unei singure neveste”, „care ştiu să îşi cârmuiască copiii” şi „ca având o bună mărturie”. În plus, în 1 Timotei 3:1-13 şi Tit 1:6-9, pronumele masculine sunt utilizate exclusiv pentru referinţele făcute la episcopi şi diaconi.

Structura versetelor din 1 Timotei 2:11-14 face “motivul” perfect clar. Versetul 13 începe cu “căci” şi oferă “cauza” pentru ceea ce spune Pavel în versetele 11-12. De ce nu ar trebui ca femeia să înveţe în biserică sau să nu aibă autoritate asupra bărbaţilor? „Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” Acesta este motivul. Dumnezeu l-a creat pe Adam mai întâi şi apoi pe Eva ca să-i fie “ajutor” lui Adam. Această ordine a creaţiei are o aplicaţie universală pentru umanitate în ceea ce priveşte familia (Efeseni 5:22-33) şi biserica. Faptul că Eva a fost amăgită este oferit de asemenea ca un motiv pentru care femeile nu trebuie să slujească ca pastori sau ca ele să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor. Aceasta ar putea să îi conducă pe unii să creadă că femeile nu trebuie să înveţe pe alţii pentru că ele ar fi expuse amăgirii mai uşor. Acest concept este discutabil…dacă femeile ar fi mai uşor expuse amăgirii, atunci de ce le este permis să înveţe copiii (care sunt şi mai uşor de amăgit) sau alte femei (despre care s-ar fi presupus deja că sunt uşor de amăgit)? Nu aceasta spune însă textul. Femeile nu pot să înveţe sau să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor pentru că Eva a fost amăgită. Ca rezultat, Dumnezeu a dat bărbaţilor autoritatea primară de învăţare în biserică.

Femeile excelează în daruri precum ospitalitatea, compasiunea, educaţia şi ajutorarea. Mult din lucrarea de slujire din biserică este datorat femeilor. Femeile din biserici nu sunt restricţionate la a se ruga în public sau la a profeţi (1 Corinteni 11:5), însă nu pot avea autoritate spirituală şi de predicare asupra bărbaţilor. Biblia nu restricţioneaza nicăieri femeile de a îşi exercita darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni capitolul 12). Ca şi bărbaţii, femeile sunt chemate să slujească altora, să demonstreze roada Duhului (Galateni 5:22-23), şi să proclame Vestea Bună a mântuirii către cei pierduţi (Matei 28:18-20; Faptele Apostolilor 1:8; 1 Petru 3:15).

Dumnezeu a rânduit ca numai bărbaţii să servească în poziţii de autoritate spirituală în predicare în Biserică. Aceasta nu este în mod necesar rezultatul faptului că ei ar fi învăţători mai buni, sau pentru că femeile ar fi inferioare sau mai puţin inteligente (ceea ce nu este cazul). Este doar modalitatea pe care Dumnezeu a decis-o pentru ca Biserica să funcţioneze. Bărbaţii sunt chemaţi să ofere exemple de conducere spirituală – în vieţile lor şi prin cuvintele lor. Femeile sunt chemate să aibă un rol cu o autoritate mai redusă. Ele sunt încurajate să înveţe alte femei (Tit 2:3-5). De asemenea, Biblia nu interzice femeii să înveţe copiii. Singura activitate de la care femeile sunt restricţionate este aceea de a predica sau de a avea autoritate spirituală asupra bărbaţilor. În mod logic, aceasta include şi subiectul femeilor pastor/predicator. Acest lucru nu le face pe femei mai puţin importante, ci mai degrabă le oferă o orientare anume în slujire, în acord cu ceea ce Dumnezeu le-a oferit ca daruri şi abilităţi.

Intrebari si raspunsuri Biblice

Cum A Murit Iuda Vinzatorul, Spinzurat Sau Pentru Ca A Cazut In Cap?

O intrebare la care nu i-am gasit raspuns. In Biblie sint doua pasaje diferite care vorbesc de moartea celui care l-a vindut pe Mintuitorul.

Matei 27:5

Iuda a aruncat argintii in Templu si s-a dus de s-a spinzurat.

Faptele Apostolilor 1:16-18

16. „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
17. El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
18. Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele.

Daca poti explica legatura dintre cele doua versete te rog sa o faci.