Evlavia – Un rod tot mai rar intâlnit

Evlavia este dovada că un creștin este authentic, născut din nou! Ce este de fapt Evlavia, cum este un creștin evlavios;

Este un om nou, după nașterea din nou, faptele rele sunt înlocuite ce cele bune, este un om plin de dragoste, plin de bunătate, caută în fiecare zi să fie neprihănit, iubește părtășia cu Dumnezeu, iubește părtășia cu credincioșii în compania cărora se simte mai aproape de Dumnezeu, iubește rugăciunea, iubește pacea, stă într-o stare de smerenie atât la nivelul minții, cât și în relațiile cu alți oameni, iubește dreptatea, ajută pe cei în nevoii, încurajază pe cel descurajat, se bucură cu cei ce se bucură și plânge cu cei ce plâng, se bucură de reușită altui și se întristează de necazul aproapelui sau. Are o dorință arzătoare de a fi sfânt, stă departe de păcat sau de orice se pare rău. Dorește să spună și altora despre minunea salvări din viață lui!

Poate vei spune, este cu neputință toate acestea, dar acestea sunt cu putință prin puterea Duhul Sfânt care locuiește în inima celui născut din nou, totul este posibil. Dacă un creștin nu este într-o stare de evlavie, aceasta dovedește că de fapt nu a fost’’nascut din nou’’.

Poate există o evlavie falsă? Posibil, dar atunci acel credincios care doar imită evlavia, se înșală singur, Dumnezeu este Acela care cunoaște inima.

Vă imaginați cum ar fi biserica dacă, această roadă a Duhului Sfânt, evlavia, ar fi din abundență în biserici? Cu părere de rău spun, este un rod tot mai rar întâlnit!

Să ne cercetăm fiecare și să vedem în ce stare ne aflăm, gandindu-ne că această viață este trecătoare, dar ce rod aducem pentru Dumnezeu aceea va rămâne.

Evlavia să fie cununa care să-o purtăm și cu care să ne mândrim!

1 Timotei 6:11

Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea.

2 Timotei 2:22

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.

Tit 2:12

Şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.

Florina Bonca

Published in: on 07/11/2016 at 8:39 am  Lasă un comentariu  

Daca Dumnezeu Cunoaste Totul, Dece Ne Mai Rugam?

Dumnezeu ne cunoaste gindul, fapta, nevoile noastre, cunoaste suferintele, framintarile, stie de ce avem nevoie, stie ce este bine pentru noi, stie dorinta de a fi vindecati, dorinta de a scapa de necaz si strimtorare. Dupa toate aceste Dumnezeu ne cere sa aducem toate cererile inainte Lui, si sa ne rugam neincetat.

Ai putea sa spui ca este o pierdere de vreme. Daca Dumnezeu tot stie de ce am nevoie si stie dorinta mea pentru ce sa ma mai rog?

Cind ne rugam lui Dumnezeu recunoastem si declaram in minte noastra si in atitudinea smerita ca numai El Dumnezeu: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, este acela in care ne incredem ca poate veni in ajutor. Venim in rugaciune si declaram ca Dumnezeu este Atotputernic, si prin faptul ca eu stau si vorbesc in rugaciune cu Dumnezeu, realizez in minte mea ca depind totalmente de buna Lui mila si Indurare, sa-mi dea cea ce am nevoie. Faptul ca ma rog declar dependenta de Dumnezeu si ca nimic, absolut nimic nu pot sa infaptuiesc cu propria-mi putere.

Cind ii cerem lui Dumnezeu in rugaciune ceva, inseamna ca noi ii spunem  lui Dumnezeu: eu sunt nimic iar Tu esti totul, recunosc micimea mea si declar in fata Ta ca Tu Dumnezeule esti: Atotputernic, Atotstiutor, Omniprezent, Creatorul, Sfint, si faci ce vrei in cer si pe pamint.

 

citeste si aici: http://rugaciuneaestesecretul.wordpress.com/

Florina Bonca

SA INTELEGEM CIT DE MARE ESTE DUMNEZEU – WOW!

Este Mântuirea In Hristos Pentru Totdeauna?

Întrebare: Este mântuirea pentru totdeauna?

Răspuns: Odată ce o persoană este mântuită, are ea mântuirea pentru totdeauna? Atunci când oamenii vin să Îl recunoască pe Hristos ca Mântuitor personal în vieţile lor, ei sunt puşi într-o relaţie cu Dumnezeu care le garantează mântuirea ca fiind sigură pentru veşnicie. Acest lucru este declarat de numeroase pasaje din Sfânta Scriptură.

(a) Romani 8:30 declară: „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” Acest verset ne spune că din momentul în care Dumnezeu ne alege, este ca şi cum suntem deja glorificaţi în prezenţa Lui în cer. Nu există nimic care poate opri un credincios să fie glorificat întrucât Dumnezeu deja a realizat lucrul acesta în rai. Odată ce o persoană este îndreptăţită, mântuirea sa este garantată – este la fel de sigură ca şi cum ar fi deja glorificată în cer.

(b) În Romani 8:33-34, apostolul Pavel pune două întrebări cruciale: „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi! Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!”. Cine ar putea să se împotrivească alegerii lui Dumnezeu? Nimeni nu va putea face acest lucru, pentru că Hristos este susţinătorul nostru. Cine ne va putea condamna pe noi? Nimeni, pentru că Hristos, Cel care a murit pentru noi, este Cel care condamnă. Astfel avem alături de noi atât un susţinător cât şi un judecător în calitate de Mântuitor al nostru.

(c) Credincioşii sunt născuţi din nou (regeneraţi) atunci când ei cred (Ioan 3:3; Tit 3:5). Pentru ca un creştin să îşi piardă mântuirea, ar trebui să fie ne-regenerat. Biblia nu prezintă niciunde faptul că naşterea din nou ar putea fi pierdută sau luată.

(d) Duhul Sfânt locuieşte în toţi credincioşii (Ioan 14:17; Romani 8:9) şi îi botează pe toţi credincioşii în Trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:13). Pentru ca un credincios să devină nemântuit, el ar trebui să fie “nepurtător” al Duhului Sfânt şi separat de Trupul lui Hristos.

(e) Ioan 3:15 arată că oricine crede în Iisus Hristos va “avea viaţa veşnică”. Dacă crezi în Hristos astăzi şi ai viaţa veşnică, dar o pierzi mâine, atunci înseamnă că nu ar fi fost vorba niciodată despre ceva “veşnic”. Astfel, dacă îţi pierzi mântuirea, promisiunea vieţii veşnice din Biblie ar fi o greşeală.

(f) Biblia însăşi prezintă cel mai bun dintre argumentele în favoarea mântuirii veşnice: „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39). Reţine că Dumnezeu este Acela care te mântuie dar care te va şi păstra în această stare. Odată ce suntem mântuiţi, suntem mântuiţi pentru veşnicie. Mântuirea noastră este sigură pentru eternitate!

 

intrebari si raspunsuri din biblie.org

Cea Mai Controversata Intrebare. Când Va Avea Loc Răpirea Bisericii?

 

 


Întrebare: Când va avea loc Răpirea Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare?

Răspuns: Localizarea în timp a Răpirii Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare reprezintă unul dintre cele mai controversate subiecte din creştinismul contemporan. Principalele 3 puncte de vedere în acest sens fac referire la Răpirea înainte de Necazul cel Mare (pre-tribulaţională), la Răpirea la mijlocul Necazului cel Mare (răpirea midtribulaţională), respectiv la Răpirea la finele Necazului cel Mare (răpirea post-tribulaţională). Un al 4-lea punct de vedere face referire la Răpirea înainte de vărsarea mâniei lui Dumnezeu peste pământ, acest punct de vedere fiind unul derivat din conceptul răpirii midtribulaţionale.

În primul rând, este important să vedem care este scopul Necazului cel Mare. Conform cu Daniel 9:27, a mai rămas cea de-a 70-a “săptămână” (7 ani) care trebuie să se împlinească. Întreaga profeţie a lui Daniel legată de cele 70 săptămâni (Daniel 9:20-27) vorbeşte despre poporul Israel. Este vorba despre o perioadă de timp în timpul căreia Dumnezeu Îşi va focaliza atenţia în mod special asupra lui Israel. A 70-a săptămână, Necazul cel Mare, trebuie să fie de asemenea o perioadă de timp în care Dumnezeu va lucra în mod specific cu Israel. Deşi aceasta nu înseamnă în mod necesar că biserica nu ar putea exista la acel moment, se pune iată întrebarea de ce ar mai fi nevoie ca biserica să fie pe pământ în acea perioadă.

Principalul verset din Sfânta Scriptură care face referire la Răpire este 1 Tesaloniceni 4:13-18. Acesta spune că toţi credincioşii în viaţă, împreună cu credincioşii deja morţi, se vor întâlni cu Domnul Iisus în cer şi vor fi cu El pentru totdeauna. Răpirea constă concret în faptul că Dumnezeu Îşi va lua pe ai Săi de pe pământ. La numai câteva versete, respectiv la 5:9, apostolul Pavel spune “Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Iisus Hristos.” Apocalipsa, care se ocupă primordial cu perioada Necazului cel Mare, este un mesaj profetic despre cum Îşi va vărsa Dumnezeu mânia asupra pământului în timpul Necazului cel Mare. Ar putea să pară ilogic ca Dumnezeu să promită credincioşilor că nu vor suferi mânia Lui, apoi să îi abandoneze pe pământ în timpul Necazului cel Mare. Faptul că Dumnezeu promite să îi scoată pe credincioşi de sub mânia Lui imediat după ce le-a promis că îi va lua de pe pământ face să pară că cele două evenimente sunt legate.

Un alt pasaj biblic crucial cu privire la momentul Răpirii este dat în Apocalipsa 3:10. Aici, Hristos promite să îi elibereze pe credincioşi de “ceasul încercării” ce se va abate asupra pământului. Aceasta ar putea însemna două lucruri: (1) Hristos îi va elibera pe credincioşi din mijlocul acestor încercări, sau (2) Hristos îi va scuti pe credincioşi de aceste încercări. Ambele versiuni sunt corecte în sensul traducerii expresiei greceşti “din”. Totuşi, este important să recunoaştem că cei credincioşi vor fi feriţi de ceasul încercării. Nu doar de încercare, ci chiar de “ora” încercării. Hristos promite să îi protejeze pe credincioşii care vor experimenta aceste încercări, altfel denumite Necazul cel Mare. Scopul Necazului cel Mare, al Răpirii, înţelesul din 1 Tesaloniceni 5:9, şi interpretarea Apocalipsa 3:10 toate susţin punctul de vedere al răpirii pre-tribulaţionale. Dacă Biblia este interpretată literal şi în context, doctrina răpirii pre-tribulaţionale este cel mai bine argumentat biblic punct de vedere legat de Răpire.

Intrebari si raspunsuri Biblice.com


 

Pot sluji femeile ca pastori sau predicatori?

Întrebare: Pot servi femeile ca pastori sau predicatori?

Răspuns: Probabil că nu există nici un subiect mai aprins dezbătut în bisericile de astăzi decât cel al slujirii femeilor ca pastori sau predicatori. Ca rezultat, este foarte important să nu vedem această problemă ca fiind una de tipul bărbaţii împotriva femeilor. Există femei care cred că femeile nu trebuie să fie implicate în slujire ca pastori şi că Biblia instituie restricţii cu privire la domeniile de slujire ale femeii – tot astfel cum există bărbaţi care cred că femeile pot servi ca predicatori şi că nu există restricţii legate de domeniile de slujire în care se pot implica femeile. Aceasta nu este o problemă ce ţine de şovinism sau discriminare. Este una de interpretare a Bibliei.

1 Timotei 2:11-12 spune: “Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să înveţe pe alţii, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere”. În Biserică, Dumnezeu alocă roluri diferite bărbaţilor şi femeilor. Acesta este rezultatul modului cum a fost creată omenirea (1 Timotei 2:13) şi a modului cum a intrat păcatul în lume (2 Timotei 2:14). Dumnezeu, prin scrierile apostolului Pavel, restricţionează accesul femeii la roluri de slujire în învăţarea bărbaţilor. Aceasta le exclude de la posibilitatea de a sluji ca pastori, ceea ce include cu alte cuvinte predicarea, învăţarea şi deţinerea şi exercitarea de autoritate spirituală asupra bărbaţilor.

Exista multe „obiecţii” la acest mod de a vedea femeile implicate în slujire ca pastori. Una foarte comună este că Pavel ar fi restricţionat femeia de la slujirea prin învăţarea altora pentru că în primul secol femeile nu aveau de regulă acces la educaţie. Totuşi, 1 Timotei 2:11-14 nu menţioneaza nicăieri ceva legat de nivelul de educaţie. Dacă educaţia ar fi reprezentat un criteriu pentru selectarea celor care să se implice în slujire prin învăţare, majoritatea ucenicilor lui Iisus probabil că nu s-ar fi calificat pentru asta. O a doua obiecţie des întâlnită se referă la fapul că Pavel ar fi restricţionat numai femeile din Efes de la predicare (1 Timotei a fost scrisă lui Timotei, care era pastorul Bisericii din Efes). Oraşul Efes a fost celebru prin templul lui Artemis, o zeiţă falsă a grecilor şi romanilor. În închinarea faţă de Artemis, femeile erau cele care slujeau. Cu toate acestea, cartea 1 Timotei nu o menţionează nicăieri pe Artemis şi nici închinarea la Artemis ca motiv pentru instituirea restricţiilor indicate în 1 Timotei 2:11-12.

O a treia obiecţie des întâlnită este că Pavel s-ar fi referit numai la soţi şi soţii şi nu la bărbaţi şi femei în general. Cuvintele greceşti din 1 Timotei 2:11-14 ar putea să se refere la soţi şi soţii. Cu toate acestea, înţelesul de bază al acestor cuvinte este de bărbat şi femeie. Mai mult, aceleaşi cuvinte în greacă sunt utilizate şi în versetele 8-10. Sunt numai soţii cei care ridică mâini curate spre cer în cereri de rugăciune, fără mânie şi fără îndoieli (versetul 8)? Şi numai soţiile trebuie să se îmbrace cu modestie, să facă fapte bune şi să se închine lui Dumnezeu (versetele 9-10)? Bineînţeles că nu. Versetele 8-10 se referă în mod clar la bărbaţi şi femei în general şi nu numai la soţi şi soţii. Nu există nimic în context care să indice trecerea discuţiei de la bărbaţi şi femei la soţi şi soţii în versetele 11-14.

O altă obiecţie frecventă la aceasta interpretare privind femeile pastori este legată de Maria, Debora, Hulda, Priscila, Fivi etc. – femei care au avut poziţii de conducere aşa cum ar părea să arate Biblia. Această obiecţie nu ţine seama însă de anumiţi factori foarte importanţi. În ceea ce o priveşte pe Debora, ea a fost singura femeie între 13 judecători bărbaţi. În ceea ce o priveşte pe Hulda, ea a fost singurul profet între zecile de profeţi bărbaţi menţionaţi în Biblie. Singura legătură a lui Maria cu rolul de conducere s-a datorat faptului că ea a fost sora lui Moise şi a lui Aaron. Cele mai proeminente figuri feminine din vremea Regilor au fost Atalia şi Izabela – exemple de conducere despre care ar fi cam greu să se spună că pot fi urmate.

În cartea Faptele Apostolilor, capitolul 18, Priscila şi Acuila sunt prezentaţi ca slujitori credincioşi ai lui Hristos. Numele Priscilei este menţionat primul, indicând probabil că ea a fost mai activă în slujire decât soţul ei. Cu toate acestea, Priscila nu este descrisă nicăieri ca participând în activităţi de slujire care să fie în contradicţie cu 1 Timotei 2:11-14. Priscila şi Acuila l-au condus pe Apolo în casa lor şi amândoi l-au ucenicizat, explicându-i Cuvântul lui Dumnezeu mai clar (Faptele Apostolilor 18:26).

În Romani 16:1, chiar dacă Fivi este considerată ca “diaconiţă” în loc de “slujitoare” – aceasta nu indică faptul că Fivi ar fi fost predicator în Biserică. „A fi în măsură să înveţe” este o calificare rezervată episcopilor, nu diaconilor (1 Timotei 3:1-13; Tit 1:6-9). Episcopii / diaconii sunt descrişi ca fiind „bărbaţi ai unei singure neveste”, „care ştiu să îşi cârmuiască copiii” şi „ca având o bună mărturie”. În plus, în 1 Timotei 3:1-13 şi Tit 1:6-9, pronumele masculine sunt utilizate exclusiv pentru referinţele făcute la episcopi şi diaconi.

Structura versetelor din 1 Timotei 2:11-14 face “motivul” perfect clar. Versetul 13 începe cu “căci” şi oferă “cauza” pentru ceea ce spune Pavel în versetele 11-12. De ce nu ar trebui ca femeia să înveţe în biserică sau să nu aibă autoritate asupra bărbaţilor? „Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” Acesta este motivul. Dumnezeu l-a creat pe Adam mai întâi şi apoi pe Eva ca să-i fie “ajutor” lui Adam. Această ordine a creaţiei are o aplicaţie universală pentru umanitate în ceea ce priveşte familia (Efeseni 5:22-33) şi biserica. Faptul că Eva a fost amăgită este oferit de asemenea ca un motiv pentru care femeile nu trebuie să slujească ca pastori sau ca ele să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor. Aceasta ar putea să îi conducă pe unii să creadă că femeile nu trebuie să înveţe pe alţii pentru că ele ar fi expuse amăgirii mai uşor. Acest concept este discutabil…dacă femeile ar fi mai uşor expuse amăgirii, atunci de ce le este permis să înveţe copiii (care sunt şi mai uşor de amăgit) sau alte femei (despre care s-ar fi presupus deja că sunt uşor de amăgit)? Nu aceasta spune însă textul. Femeile nu pot să înveţe sau să aibă autoritate spirituală asupra bărbaţilor pentru că Eva a fost amăgită. Ca rezultat, Dumnezeu a dat bărbaţilor autoritatea primară de învăţare în biserică.

Femeile excelează în daruri precum ospitalitatea, compasiunea, educaţia şi ajutorarea. Mult din lucrarea de slujire din biserică este datorat femeilor. Femeile din biserici nu sunt restricţionate la a se ruga în public sau la a profeţi (1 Corinteni 11:5), însă nu pot avea autoritate spirituală şi de predicare asupra bărbaţilor. Biblia nu restricţioneaza nicăieri femeile de a îşi exercita darurile Duhului Sfânt (1 Corinteni capitolul 12). Ca şi bărbaţii, femeile sunt chemate să slujească altora, să demonstreze roada Duhului (Galateni 5:22-23), şi să proclame Vestea Bună a mântuirii către cei pierduţi (Matei 28:18-20; Faptele Apostolilor 1:8; 1 Petru 3:15).

Dumnezeu a rânduit ca numai bărbaţii să servească în poziţii de autoritate spirituală în predicare în Biserică. Aceasta nu este în mod necesar rezultatul faptului că ei ar fi învăţători mai buni, sau pentru că femeile ar fi inferioare sau mai puţin inteligente (ceea ce nu este cazul). Este doar modalitatea pe care Dumnezeu a decis-o pentru ca Biserica să funcţioneze. Bărbaţii sunt chemaţi să ofere exemple de conducere spirituală – în vieţile lor şi prin cuvintele lor. Femeile sunt chemate să aibă un rol cu o autoritate mai redusă. Ele sunt încurajate să înveţe alte femei (Tit 2:3-5). De asemenea, Biblia nu interzice femeii să înveţe copiii. Singura activitate de la care femeile sunt restricţionate este aceea de a predica sau de a avea autoritate spirituală asupra bărbaţilor. În mod logic, aceasta include şi subiectul femeilor pastor/predicator. Acest lucru nu le face pe femei mai puţin importante, ci mai degrabă le oferă o orientare anume în slujire, în acord cu ceea ce Dumnezeu le-a oferit ca daruri şi abilităţi.

Intrebari si raspunsuri Biblice

Cum A Murit Iuda Vinzatorul, Spinzurat Sau Pentru Ca A Cazut In Cap?

O intrebare la care nu i-am gasit raspuns. In Biblie sint doua pasaje diferite care vorbesc de moartea celui care l-a vindut pe Mintuitorul.

Matei 27:5

Iuda a aruncat argintii in Templu si s-a dus de s-a spinzurat.

Faptele Apostolilor 1:16-18

16. „Fraţilor, trebuia să se împlinească Scriptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.
17. El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.
18. Omul acesta a dobândit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul în jos, a plesnit în două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele.

Daca poti explica legatura dintre cele doua versete te rog sa o faci.

De Ce Femeia A Fost Creata Ultima ?


Genesa 2

18. Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”

19. Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

20. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.

21. Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit;

Explicatia; 

Genesis 2:18  18 Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.„

  • In acest punct al istoriei animalele fusesera create in perechi, omul fusese creat singur. Concluzia lui Dumnezeu dupa fiecare act creativ era ca erau bune, dar cand omul a fost creat singur a fost un lucru caracterizat de Dumnezeu ca: „nu este bine…”

  • Ajutor potrivit = partener egal care completeaza in mod perfect

  • Adam a fost creat cu limbaj dezvoltat la starea de maturitate, pe care il folosea in racoarea zilei sa comunice cu Dumnezeu. Limbajul a trezit in Adam nevoia de interactiune sociala, dar aceasta era doar cu superiorul sau. In lumea animala Adam nu a gasit un partener cu care sa interactioneze de la egal la egal, caruia sa ii impartaseasca emotiile sau dilemele.

  • Decizia lui Dumnezeu de a face un partener lui Adam nu se refera in mod unic si special la nevoia sexuala, ci la nevoia de interactiune sociala, emotionala, intelectuala, volitionala, in actiunile pe care Adam trebuia sa le intreprinda pentru a implini menirea pentru care a fost creat.

 

 Genesis 2:19  19 Domnul Dumnezeu a făcut din pămînt toate fiarele cîmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

  • Daca pornim de la premisa din v 18, atunci planul lui Dumnezeu este extraordinar. Dumnezeu a realizat inainte de Adam ca are nevoie de un partener, dar Adam trebuia sa realizeze el insusi aceasta nevoie.

  • Dumnezeu a adunat toate animalele care erau create, dar nu erau numite. In contextul Vechiului Testament numirea are doua intelesuri: descriere (numele de obicei descria o caracterul, caracteristicile, sau modul de operare al celui numit), si apartenenta (cand numeai ceva, acel ceva iti apartinea, erai stapan – de aceea si schimbarea de nume pe care ca exemplu o gasim la Daniel si prietenii lui).

  • Procesul de numire al animalelor a implicat un examen extrem de dificil pentru Adam, deoarece trebuia ca numele sa corespunda cu caracteristicile animalului. Personal cred ca Adam a avut ceva timp sa observe comportamentul animalelor pentru a da un nume care sa corespunda perfect.

  • Te rog sa observi ca numai animalele salbatice si pasarile au fost aduse… pestii si taratoarele nu au fost incluse ca nume, dar aceasta nu pot sa imi explic ce importanta are pentru subiectul nostru.

 

Genesis 2:20   20 Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor cîmpului; dar, pentru om, nu s’a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească.

  • In original verbul “a pus” inseamna a chema, iar faptul ca este la imperfect arata o actiune neterminata care este surprinsa in fiecare sectiune a desfasurarii ei => se poate traduce prin “in timp ce Adam chema animalele pe nume”

  • Actiunea de numire a animalelor si pasarilor a adancit problema lui Adam, l-a provocat sa gandeasca mai mult, l-a facut constient ca fiecare animal isi are partenerul care il completeaza, iar completarea aceasta este reciproca.

  • Animalele erau slujitorii scopurilor sale, dar nu ajutoare… Adam avea nevoie de un ajutor cu care sa isi impartaseasca observatiile, gandurile, idealurile, samd.

  • Concluzia era ca Adam nu si-a gasit nici un partener corespunzator lui. Nimic nu i se potrivea… nimic nu era egal lui si nici macar adecvat! Fiecare animal era adecvat egalului sau, dar ADAM NU AVEA NICI UN EGAL!

  • Negatia din original “nu s-a gasit” este cea folosita in cele 10 porunci: cu nici un chip… adica nu s-a gasit sub nici o forma. Orice parteneriat cu lumea animalelor era exclus total. Singura noastra asemanare cu regnul animal este ca am fost creati din aceeasi tarana!

  • Trebuie sa recunosti ca atunci cand iti spune cineva ceva nu are asa forta ca atunci cand descoperi tu singur! Degeaba i-ar fi spus Dumnezeu ca are nevoie de Eva… in momente de criza i-ar fi reprosat lui Dumnezeu ca i-a bagat-o pe gat! De fapt Adam a avut lipsa de inspiratie sa ii spuna lui Dumnezeu ca este vinovat pentru caderea lui deoarece Dumnezeu i-a dat-o pe Eva (Gen 3.12), dar de fapt Dumnezeu nu a facut-o pe femeie pana Adam nu a realizat ca este fara egal in creatie.

  • Chiar si geniile fara egal isi traiesc drama in lumea aceasta datorita faptului ca nu sunt intelesi… Faptul ca nu ai egal este un blestem, nu o binecuvantare.

 

Genesis 2:21-22  21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adînc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.  22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

  • Dumnezeu nu a actionat in crearea femeii decat dupa ce Adam a fost convins ca nu era bine sa fie singur.

  • Cuvantul “atunci” in original este de fapt conjunctia “si” care desemeneaza urmatorul pas din naratiune. Nu trebuie inteles ca “deabea atunci,” ci este doar urmarea naturala a naratiunii scrise de Moise.

  • Faptul ca Dumnezeu a luat o coasta are mai multe implicatii:

    • Aceeasi esenta ii formeaza pe amandoi (os, carne)

    • Legatura dintre barbat si femeie este fara egal in creatie (celelalte creaturi au fost formate din tarana… chiar daca erau parteneri perfecti, dar niciunul din celalalt)

    • Barbatul fara femeie si femeia fara barbat sunt defecti prin alegere, deoarece defectul nu este din fabricatie!

    • Dumnezeu nu a interferat nicium integritatea naturii omului. Adam a continuat sa fie Adam, nicidecum un “mai putin Adam,” insa s-a ales cu completarea lui.

 

Genesis 2:23 Şi omul a zis: ,,Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentrucă a fost luată din om.„

  • Iata traducerea mea, care este mai putin literara, dar cuvant cu cuvant din original: Si omul (Adam) a zis: Aceasta in sfarsit os din oasele mele si carne din carnea mea. Catre aceasta va fi numita femeie deoarece (isha) din barbat (ish) a fost luata (se refera la o aciune finala) aceasta.

  • Adam nu a fost surprins, ci expresia denota bucuria descoperirii complementului sau:

    • In sfarsit = dupa multe cautari, iata ceva demn de mine… egal cu mine!

    • O numeste dupa caracteristicile ei: isha este adaugarea unui a la ish => este de aceeasi natura si esenta ca barbatul

    • Isha inseamna ori femeie, ori nevasta, dar este numele generic, nu numele ei individual.

    • Femeia a fost numita Eva dupa cadere (Gen 3.20), dar calitatea ei principala a fost “femeie.”

  • In contradictie cu ceea ce pretind homosexualii, Dumnezeu a creat o femeie, iar Adam i-a pus numele generic de sotie, sau femeie. Sotia si femeia sunt interschimbabile, sotie nu poate fi considerat Steve in loc de Eve!

 

Genesis 2:24 Deaceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

  • Motivul pentru care sanctitatea conjugala este inviolabila este acesta: os din oasele mele, carne din carnea mea! Prin casatorie barbatul si femeia redevin la starea Edenica… se recupleaza oasele si carnea!

  • De aceea = indica o concluzie, o relatie cauza-efect

 

Dupa cum vezi, Adam nu si-a cautat un ajutor potrivit intre animale, si asa a venit Dumnezeu cu ideea ca s-o creeze pe femeie! Ordinea este urmatoarea: Dumnezeu a stiut ca nu este bine, a hotarat ca nu este bine, l-a provocat pe Adam sa inteleaga ca nu este bine, si apoi a facut ceea ce este bine!

 

Femeia nu este a nu stiu catea roata de la caruta, ci este complementul perfect al barbatului din punct de vedere social, moral, emotional, intelectual, sexual, relational, volitional, si toate …al pe care le mai gasesti! La fel si barbatul este complementul perfect al femeii! A fi complementar nu inseamna a fi inferior, ci a repara o imperfectiune.

 

Pasajul pe care l-ai ales are adanci implicatii in:

·         Psihopatologie – zoofilii si homosexualii sunt doar niste bolnavi psihici datorita pacatului care i-a adus la stadiul acesta

·         Sociologie – comunitatile puternice sunt cele care au familii puternice

·         Evolutionism – Regnul animal nu este egalul omului

·         Morala – absolutul casatoriei nu este dat de definitia pe care o dam noi, ci pe care o da Dumnezeu. Casatoria este un absolut!

·         Lingvistica – limbajul nu a evoluat din nimic, ci dintr-un set built-in de Dumnezeu in Adam

·         Religie – omul nu este cel care se construieste singur prin eforturile sale, ci functioneaza pe baza harului divin

·         Medicina – primul medic chirurg a fost Dumnezeu care a efectuat o operatie perfecta fara sa strice cu nimic integritatea individuala a lui Adam

 

Minister for an audience of ONE!
Cristian Pana

Biserica Trece Sau Este Scutita De Necazul Cel Mare? – RASPUNS

(continuare, si raspuns la articolul – Cind Va Veni? Ce Va Face Anticrist?, Unde Va Fi Biserica)

https://nascutdinnou.wordpress.com/2008/10/16/cind-va-veni-ce-va-face-anticrist-unde-va-fii-biserica/#comment-15

 

 

Dragii mei,

 

Multumesc pentru atentia cu care ati citit cele scrise mai inainte si pentru comentariile facute. As dori sa raspund unor comentarii care insinueaza faptul ca Biserica va trece prin Necazul cel Mare. Deoarece aceste comentarii se bazeaza pe texte biblice, as dori mai intai sa studiem ce este asa numitul Necaz cel Mare, apoi sa disecam cateva texte care spun foarte clar ca Biserica este scutita de Necaz, dupa care as dori sa ne aplecam si asupra textelor care sunt interpretate de unii ca referinte despre Biserica in Necazul cel Mare.

 

A. Terminologie

  1. Necazul cel Mare
    1. Termenul “necaz” cel mai probabil nu este un termen tehnic folosit in Scriptura

                                                              i.      Matei 24:9   9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urîţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

                                                            ii.      Chinuiti este traducerea lui thlipsin, care inseamna necaz

  1.  
    1. Termenul biblic a fost preluat de Teologia Sistematica pentru a desemna o perioada specifica de 7 ani de judecata.
    2. Termenul Necazul cel Mare este de obicei inteles in teologie ca referinta la ultima jumatate a perioadei de 7 ani

                                                              i.      Matei 24:21  21 Pentrucă atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost niciodată dela începutul lumii pînă acum, şi nici nu va mai fi.

  1.  
    1. Probabil ca nici „Necazul cel Mare” nu este un termen tehnic in Scripturi

                                                              i.      Matei 7:14   14 ,,Doamne„, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii„. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.

  1. Ziua Domnului
    1. Acest termen este folosit de obicei pentru a desemna interventiile speciale ale lui Dumnezeu un istoria omenirii

                                                              i.      Tefania vorbeste despre invazia babiloniana – Tefania 1:7-16   7 ,,Tăcere înaintea Domnului Dumnezeu! Căci ziua Domnului este aproape, căci Domnul a pregătit jertfa, Şi-a sfinţit oaspeţii.  8 ‘n ziua jertfei Domnului voi pedepsi pe voivozii şi fiii împăratului, şi pe toţi cei ce poartă haine străine.  9 ‘n ziua aceea, voi pedepsi şi pe toţi cei ce sar peste prag, pe cei ce umplu de silnicie şi de înşelăciune casa stăpînului lor.  10 ‘n ziua aceea, zice Domnul, se vor auzi strigăte de jale la poarta peştilor, urlete în cealaltă mahala a cetăţii, şi un mare prăpăd de dealuri.  11 Văitaţi-vă locuitori din Macteş. Căci toţi cei ce fac negoţ sînt nimiciţi, toţi cei încărcaţi cu argint sînt nimiciţi cu desăvîrşire.  12 ‘n vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare, şi voi pedepsi pe toţi oamenii cari se bizuiesc pe drojdiile lor, şi zic în inima lor: ,Domnul nu va face nici bine nici rău!`  13 Averile lor vor fi de jaf, şi casele lor vor fi pustiite; vor zidi case şi nu le vor locui, vor sădi vii, şi nu vor bea vin din ele.„  14 Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în graba mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului, şi viteazul ţipă cu amar.  15 Ziua aceea este o zi de mînie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întunerec şi negură, o zi de nori şi de întunecime,  16 o zi în care va răsuna trîmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte.

                                                            ii.      In trecut implinirea initiala a Zilei Domnului (ZD) s-a centrat in judecata lui Dumnezeu pentru apostazia lui Israel

                                                          iii.      In viitor profetiile neimplinite privitoare la ZD vor fi implinite cand Dumnezeu va intersecta iar istoria umanitatii pentru a:

1.      judeca natiunile si a-l disciplina pe Israel

2.      stabili Imparatia de 1000 de ani

3.      reface cerurile si pamantul

4.      Ieremia 30:7-9  7 Vai! căci ziua aceea este mare; nici una n’a fost ca ea? Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea.  8 ‘n ziua aceea, zice Domnul oştirilor, voi sfărîma jugul de pe grumazul lui, îi voi rupe legăturile şi străinii nu-l vor mai supune.  9 Ci vor sluji Domnului, Dumnezeului lor, şi împăratului lor David, pe care li-l voi scula.

5.      2 Petru 3:10   10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. ‘n ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pămîntul, cu tot ce este pe el, va arde.

                                                          iv.      In mod obisnuit ZD se refera la perioada Necazului

                                                            v.      ZD va veni ca veni pe neasteptate

1.      1 Tesaloniceni 5:2-3   2 Pentrucă voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.  3 Cînd vor zice: ,,Pace şi linişte!„ atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare.

  1. Mania lui Dumnezeu
    1. Mania se refera la perioada de 7 ani de judecata
    2. Pecetile din Apocalipsa sunt rupte de insusi Isus la inceputul Necazului

                                                              i.      1 Tesaloniceni 1:10 – 2:1  0 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare. 

                                                            ii.      Apocalipsa 11:18   18 Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămîntul!„

                                                          iii.      Apocalipsa 6:16 – 7:1  16 Şi ziceau munţilor şi stîncilor: ,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului;  17 căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?„ 

  1. Saptamana 70 din Daniel 9.24-27
    1. Se refera la o perioada de timp din istoria lui Israel (v 24)
    2. Este compusa din 7 ani (v 27)

                                                              i.      Perioada care se divide in doua parti egale de 3 ani jumate (v 27)

                                                            ii.      Apoc 12.14 –   o vreme, vremi, şi jumătatea unei vremei

                                                          iii.      Apoc 11.2; 13.5 – 42 de luni

                                                          iv.      Apoc 11.3; 12.6 – 1260 de zile

  1.  
    1. Perioada aceasta incepe cu reconstructia Ierusalimului si a Celui de-al Treilea Templu

CONCLUZIE LA TERMINOLOGIE: Necazul, Ziua Domnului, Mania viitoare si Saptamana 70, se refera la o perioada de timp in viitor care are in vedere Israelul, nu Biserica. In acest necaz va suferi si lumea intreaga care va sta in nepasare fata de Dumnezeu, dar in mod special chinuit va fi Israelul.

 

B. Biserica este scutita de Mania lui Dumnezeu

  1. Perioada Necazului este un timp unic de manie si judecata (Ier 30.7; Mat 24.21; Dan 12.1; Ioel 2.2). Aceasta perioada nu are nici un precedent in istoria omenirii.
  2. Mania si judecata lui Dumnezeu vor fi initiate la inceputul perioadei de 7 ani
  3. Noul Testament afirma ca Biserica va fi rapita inainte ca aceasta perioada de manie sa inceapa:
    1. 1 Tesaloniceni 1:9-10   9 Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut, şi cum dela idoli v’aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat,  10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.

                                                              i.      Acest pasaj vorbeste despre izbavirea din Necaz, nu izbavirea din Iad. Contextul general se focalizeaza pe intrebarea crestinilor din Tesalonic despre Rapire si Necaz, nu despre Iad:

1.      Ce se intampla cu mortii la Rapire – 1 Tes 4.13-18

2.      Ziua Domnului a si venit – 2Tes 2.2,3

                                                            ii.      Tema revenirii lui Isus incheie capitolul 1

                                                          iii.      “Izbaveste” – se refera la ideea unui act fortat si nu este sinonim cu “mantuit”

                                                          iv.      “mania viitoare” – se refera la o manie temporara, si la una permanenta (Iadul)

                                                            v.      Aceasta tema a salvarii din mania Necazului este repetata in 5.9,10

                                                          vi.      Pavel leaga izbavirea din manie de revenirea lui Isus

  1.  
    1. Izbavirea din mania Necazului se potriveste cu invatatura Scripturilor

                                                              i.      Majoritatea credinciosilor mor in Necaz, nu sunt izbaviti

                                                            ii.      Prepozitia ek, in original transmite ideea de “a scoate din…”, sau “a scoate departe de…”

  1.  
    1. De ce Biserica este scutita de Necaz, dar sfintii din acele timpuri trec prin acesta?

                                                              i.      Asta nu inseamna ca Biserica este scutita de persecutie si suferinta

                                                            ii.      Decizia suverana a lui Dumnezeu ii include pe acesti sfinti in Necaz, in lumina scopului Necazului care are de a face cu Israel si lumea intreaga

 

  1. 1 Tesaloniceni 5:9-10   9 Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,  10 care a murit pentru noi, pentruca, fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El.
    1. Acest pasaj nu se refera la Iad, ci la Necazul cel Mare

                                                              i.      Contextul dinainte (inclusiv 4.13-18) se refera la Rapire

                                                            ii.      5.1,2 incepe discutia despre Ziua Domnului

                                                          iii.      5.1 – “vremuri si soroace” (timpuri si epoci) tradeaza o terminologie escatologica

                                                          iv.      V 10 subliniaza ideea ca vom trai impreuna cu Isus ori prin Rapire, ori prin Inviere

                                                            v.      Dumnezeu nu intentioneaza ca cei membrii Bisericii sa experimenteze mania (noteaza distinctia clara dintre cei credinciosi si cei necredinciosi prin folosirea voi, noi // ei, lor).

 

  1. Apocalipsa 3:10   10 Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pămîntului.
    1. Contextul promisiunii: Crestinilor autentici = asigurarea pentru crestiniii din Filadelfia este ca desi au trecut printr-un test de foc, totusi vor fi scutiti de evenimentele ceasului incercarii
    2. Esenta promisiunii: “te voi pazi”

                                                              i.      Acelasi cuvant tereso este folosit si in Ioan 17:15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. –  dar intre cele doua pasaje sunt doua diferente majore:

1.      In Ioan pazirea este de rau, pe cand in Apocalipsa este de o perioada de timp

2.      In Ioan ucenicii erau deja in mijlocul problemelor (Iuda deja se indrepta spre casa lui Ioan Marcu sa il dea in mana Politiei Templului pe Isus), in Apocalipsa plagile Necazului cel Mare sunt inca in viitor

  1.  
    1. Timpul promisiunii “ora incercarii”

                                                              i.      Credinciosii sunt paziti nu doar de Necazul insusi, dar si de perioada de timp respectiva

                                                            ii.      Un text ajutator este Ioan 12:27 Acum sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice?… Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta?… Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta! – unde Isus se refera la intregul eveniment, inclusiv timpul acestuia

 

C. Texte care sunt interpretate de unii ca referitoare la suferinta Bisericii in Necaz

 

  1. Revelation 7:13-14  13 Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: ,,Aceştia, cari sînt îmbrăcaţi în haine albe, cine sînt oare? Şi de unde au venit?„  14 ,,Doamne„, i-am răspuns eu, ,,Tu ştii„. Şi el mi-a zis: ,,Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului.
    1. In mod structural, Cartea Apocalipsa se imparte in mod natural dupa sectiunile deja enuntate in primul capitol: Revelation 1:19  19 Scrie dar lucrurile, pe cari le-ai văzut, lucrurile cari sînt şi cele cari au să fie după ele. – adica lucrurile pe care Ioan le-a vazut corespund cu imaginea lui Cristos glorificat, lucrurile din prezent se refera la meajul celor 7 biserici, iar lucrurile care vor fi dupa ele se refera la sectiunea din capitolul 4 pana in 22.

                                                              i.      Aceeasi expresie in 1.19 si 4.1 – ‘ghenesthai metha tauta”

  1.  
    1. Din punct de vedere structural, 7.14 face parte din timpul in care biserica este deja rapita.
    2. Batranul care intreaba este parte din Biserica rapita si glorificata (singura explicatie plauzibila avand in vedere ca cei 24 de batrani canta un cantec al mantuirii si rascumpararii)
    3. “acestia vin” – verbul este la participiu, prezent, diateza medie, care se traduce printr-o repetitie continua, adica “martirii acestia continua sa soseasca din scena Necazului cel Mare” – in timp ce vorbeau, martirizarea continua, era un proces neterminat
    4. Singurele indicii despre identitatea lor sunt ca provin din toate natiunile si ca au hainele albite in sangele lui Isus, dar mantuirea nu se rezuma doar la Biserica… cand Biserica va fi rapita, oamenii se vor mai pocai si vor primi mantuirea, dar cum vor marturisi pe Isus ca Domn, cum vor fi martirizati. De aici si sirul continuu de martiri!
    5. Chiar inainte de descrierea acestor martiri, se gaseste descrierea celor 144.000 de evrei misionari, care nu fac parte din Biserica, dar care-l proclama pe Isus Mesia!
  2. Revelation 12:17  Şi balaurul, mîniat pe femeie, s’a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
    1. Probabil ca acesta este versetul, nu 7.
    2. Femeia este Israelul, ramasita semintei ei sunt evreii care l-au recunoscut pe Isus ca Mesia (cf Zaharia 14).
  3. Matei 24
    1. In acest capitol sunt indicii peste tot ca nu se refera la Biserica, ci la Israel

                                                              i.      Uraciunea pustiirii se refera la istoria lui Israel, la Templu si la Daniel, care a dorit sa stie ce se va intampla cu Israel, nu cu Biserica. Daniel in paranteza dintre saptaman 69 si 70 nici nu a stiut ca va exista o Biserica, deoarece a cerut sa stie ce sa va intampla cu Israel!

                                                            ii.      “Cei ce vor fi in Iudeea” – Biserica are o intindere mondiala, nu in Iudeea

                                                          iii.      Referirea la Sabat nu are nimic de a face cu Biserica

                                                          iv.      V 30 – Rapirea nu va fi vazuta de nimeni, ci doar de Biserica ce-l va intampina in vazduh. Revenirea lui Isus ca judecata a Anticristului si inceput al Mileniului va fi in putere, slava si va fi vazut de toti!

                                                            v.      40, 41 nu se refera la Rapire, deoarece sunt legate in mod organic de 37-39, unde luarea se face spre judecata… deci barbatul si femeia luata sunt spre judecata, nu spre rasplatire.

  1.  
    1. Discursul lui Isus pentru ucenicii Sai este declansat de mandria lor pentru Templu (o problema evreiasca, nu a bisericii), asa ca Isus continua cu aceasta problema. Provocarea ucenicilor in v 3 are aceeasi incarcatura cu Fapte 1.6 è Isus le-a spus ca nu este treaba lor ca ISRAEL… treaba lor de acum era ca BISERICA. 
Minister for an audience of ONE!
Cristian Pana