Cea Mai Controversata Intrebare. Când Va Avea Loc Răpirea Bisericii?

 

 

---

Întrebare: Când va avea loc Răpirea Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare?

Răspuns: Localizarea în timp a Răpirii Bisericii în relaţie cu Necazul cel Mare reprezintă unul dintre cele mai controversate subiecte din creştinismul contemporan. Principalele 3 puncte de vedere în acest sens fac referire la Răpirea înainte de Necazul cel Mare (pre-tribulaţională), la Răpirea la mijlocul Necazului cel Mare (răpirea midtribulaţională), respectiv la Răpirea la finele Necazului cel Mare (răpirea post-tribulaţională). Un al 4-lea punct de vedere face referire la Răpirea înainte de vărsarea mâniei lui Dumnezeu peste pământ, acest punct de vedere fiind unul derivat din conceptul răpirii midtribulaţionale.

În primul rând, este important să vedem care este scopul Necazului cel Mare. Conform cu Daniel 9:27, a mai rămas cea de-a 70-a “săptămână” (7 ani) care trebuie să se împlinească. Întreaga profeţie a lui Daniel legată de cele 70 săptămâni (Daniel 9:20-27) vorbeşte despre poporul Israel. Este vorba despre o perioadă de timp în timpul căreia Dumnezeu Îşi va focaliza atenţia în mod special asupra lui Israel. A 70-a săptămână, Necazul cel Mare, trebuie să fie de asemenea o perioadă de timp în care Dumnezeu va lucra în mod specific cu Israel. Deşi aceasta nu înseamnă în mod necesar că biserica nu ar putea exista la acel moment, se pune iată întrebarea de ce ar mai fi nevoie ca biserica să fie pe pământ în acea perioadă.

Principalul verset din Sfânta Scriptură care face referire la Răpire este 1 Tesaloniceni 4:13-18. Acesta spune că toţi credincioşii în viaţă, împreună cu credincioşii deja morţi, se vor întâlni cu Domnul Iisus în cer şi vor fi cu El pentru totdeauna. Răpirea constă concret în faptul că Dumnezeu Îşi va lua pe ai Săi de pe pământ. La numai câteva versete, respectiv la 5:9, apostolul Pavel spune “Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Iisus Hristos.” Apocalipsa, care se ocupă primordial cu perioada Necazului cel Mare, este un mesaj profetic despre cum Îşi va vărsa Dumnezeu mânia asupra pământului în timpul Necazului cel Mare. Ar putea să pară ilogic ca Dumnezeu să promită credincioşilor că nu vor suferi mânia Lui, apoi să îi abandoneze pe pământ în timpul Necazului cel Mare. Faptul că Dumnezeu promite să îi scoată pe credincioşi de sub mânia Lui imediat după ce le-a promis că îi va lua de pe pământ face să pară că cele două evenimente sunt legate.

Un alt pasaj biblic crucial cu privire la momentul Răpirii este dat în Apocalipsa 3:10. Aici, Hristos promite să îi elibereze pe credincioşi de “ceasul încercării” ce se va abate asupra pământului. Aceasta ar putea însemna două lucruri: (1) Hristos îi va elibera pe credincioşi din mijlocul acestor încercări, sau (2) Hristos îi va scuti pe credincioşi de aceste încercări. Ambele versiuni sunt corecte în sensul traducerii expresiei greceşti “din”. Totuşi, este important să recunoaştem că cei credincioşi vor fi feriţi de ceasul încercării. Nu doar de încercare, ci chiar de “ora” încercării. Hristos promite să îi protejeze pe credincioşii care vor experimenta aceste încercări, altfel denumite Necazul cel Mare. Scopul Necazului cel Mare, al Răpirii, înţelesul din 1 Tesaloniceni 5:9, şi interpretarea Apocalipsa 3:10 toate susţin punctul de vedere al răpirii pre-tribulaţionale. Dacă Biblia este interpretată literal şi în context, doctrina răpirii pre-tribulaţionale este cel mai bine argumentat biblic punct de vedere legat de Răpire.

 

 

Intrebari si raspunsuri Biblice.com

---

 

7 PECETI, 7 TRIMBITE, 7 POTIRE – NECAZUL CEL MARE

În perioada Marii Strâmtorări, pecetea a şaptea conţine cele şapte trâmbiţe. De asemenea, trâmbiţa a şaptea conţine cele şapte potire ale judecăţilor. Astfel Perioada Tribulaţiei ar putea fi prezentată sub forma următoarei

diagrame:

PECEŢI

1 2 3 4 5 6 7

                                TRÂMBIŢE

                                  1 2 3 4 5 6 7

                                                               POTIRE

                                                              1 2 3 4 5 6 7

 

 

Parantezele din Apocalipsa

Diagrama de mai sus ne oferă firul principal al gândirii ce străbate cartea Apocalipsa. Dar, pe măsură ce înaintăm pe firul naraţiunii, întâlnim frecvente întreruperi, care-i fac posibilă prezentarea către cititor a unor mari personalităţi şi evenimente din perioada Marii Strâmtorări.

Unii scriitori le-au numit „paranteze“ sau „intercalări“.

Iată câteva dintre paranteze

 

• Cei 144.000 de sfinţi evrei pecetluiţi

(7:1-8).

• Credincioşii dintre Neamuri care aparţin

acestei perioade (7:9-17).

• Îngerul tare cu cărticica (sulul, cap. 10).

• Cei doi martori (11:3-12).

• Israel şi balaurul (cap. 12).

• Cele două fiare (cap. 13).

• Cei 144.000 cu Cristos pe Muntele Sion

(14:1-5).

• Îngerul cu evanghelia veşnică (14:6, 7).

• Anunţul preliminar al căderii Babilonu lui

(14:8).

• Avertismentul adresat închinătorilor fiarei

(14:9-12).

• Secerişul şi culesul viei (14:14-20).

• Distrugerea Babilonului (17:1–19:3).

 

Simbolurile din Apocalipsa

O mare parte a limbajului Apocalipsei este simbolic. Numerele, culorile, minerale le, giuvaierele, fiarele, stelele şi sfeşnicele sunt folosite cu toate pentru a reprezenta persoane, lucruri sau adevăruri, sunt clar explicate chiar în cuprinsul cărţii.

De pildă, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici (1:20); marele balaur este

Diavolul sau Satan (12:9). Indicii despre sensul altor simboluri se găsesc în alte părţi ale Bibliei. Cele patru fiinţe vii (4:6) sunt aproape identice cu cele patru fiinţe vii din Ezechiel 1:5-14. La Ezechiel 10:20 ele sunt identificate ca heruvimi. Leopardul, ursul şi leul (13:2) ne amintesc de Daniel 7, unde aceste fiare sălbatice se referă la imperii mondiale: Grecia, Persia şi Babilonul. Alte simboluri nu par să fie clar explicate în Scripturi, ceea ce înseamnă că va trebui să fim cu foarte mare băgare de seamă când vom încerca să le desluşim sensul.

 

Spectrul cărţii

Studiind Apocalipsa, ca în cazul oricărui studiu al Bibliei, trebuie să avem mereu în vedere distincţia dintre biserică şi Israel. Biserica este un popor ceresc, binecuvântată cu binecuvântări spirituale şi chemată să se împărtăşească din gloria lui Cristos, ca Mi- reasă a Lui. Israel este poporul străvechi şi pământesc al lui Dumnezeu, căruia Dumne- zeu i-a făgăduit ţara Israel şi o împărăţie pământească literală sub domnia lui Mesia. Biserica adevărată este menţionată în primele trei capitole, dar n-o mai întâlnim până la Nunta Mielului, din capitolul 19:6-10. Perioada Tribulaţiei (4:1–19:5) are un caracter primordial evreiesc.

 E bine să recunoaştem că nu toţi creştinii interpretează cartea Apocalipsei în maniera schiţată mai sus. Unii cred că această carte s-a împlinit integral în perioada primară a istoriei bisericii. Alţii susţin că Apocalipsa ne prezintă o imagine continuă a epocii Bise ricii, din vremea lui Ioan până la sfârşit.

Pentru toţi copiii lui Dumnezeu, cartea Apocalipsei ne învaţă nebunia de a trăi pentru lucruri care vor trece în curând. Totodată ea ne îndeamnă să mărturisim celor care pier şi ne încurajează să aşteptăm în răbdare Întoarcerea Domnului. Pentru necredincios, cartea Apocalipsa este o gravă atenţionare cu privire la groaznica pierzare care îi aşteaptă pe toţi cei care Îl resping pe Mântuitorul.

 

Traducere Doru Motz