Paul Negrut Despre Casatorie, Divort si Recasatorie – 1

Căsătorire, Divorţ, Recăsătorire – 1 – Preliminarii

Încă din anul 2002 Consiliul Uniunii a abordat învăţătura biblică despre familie, divorţ şi recăsătorire. În urma acelor dezbateri, am publicat în Creştinul Azi 4/2002 (79) prima parte a unui studiu pe această temă cu titlul „Căsătorie, Divorţ, Recăsătorire”.  Dacă precedentul studiu a avut în special un caracter teologic, în cel de faţă prezentăm partea a doua a acestui studiu care este pastoral şi acoperă învăţătura apostolului Pavel cu privire la această temă.[1]

Odată ce am stabilit cadrul teologic al acestei teme, este important să înţelegem cum se aplică în practica de fiecare zi învăţătura biblică. Chiar dacă ne despart douăzeci de secole de perioada apostolică, aşa cum afirmă Solomon, „nu este nimic nou sub soare.” (Eclesiastul 1:9). Prin urmare, aspectele maritale din zilele noastre cum ar fi căsătoria, divorţul şi recăsătorirea sunt în esenţă asemenea celor din secolul I, când Biserica din Corint a cerut Apostolului Pavel clarificări în legătură cu acest subiect.

Aşa cum reiese din afirmaţia „cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris” (1 Corinteni 7:1), reluată sub forma „cât despre” (1 Corinteni 7:25) şi „în ce priveşte” (1 Corinteni 8:1; 12:1; 16:1) în 1 Corinteni, apostolul răspunde la o serie de întrebări primite din partea credincioşilor din Corint. Întrebările cu privire la căsătorie, divorţ şi recăsătorire îşi găsesc răspunsul în capitolul 7 din 1 Corinteni.[2]


[1] Pentru o mai bună înţelegere a acestui articol, se recomandă lecturarea articolului din 2002 cu privire la căsătorie, divorţ si recăsătorire.  

[2] Perspectiva paulină asupra divorţului şi recăsătoririi este foarte clar prezentată de J. Carl Laney, „No Divorce & No Remariage” în Divorce and Remarriage: Four Christian Views, H. Wayne House, ed., IVP, Downers Grove, IL., 1990, pp. 40-51. Şi în acest articol şi în cel precedent sunt preluate câteva dintre argumentele lui J. Carl Laney.

Alegerea sotului /sotiei, si pastrarea dragostei in casnicie

 

 

 

Principiul I. Prima indatorire a sotilor este sa-si iubeasca sotiile (si a sotiilor sa-si iubeasca sotii) (Efes. 5:25,28,29,33).

 

Iata cateva recomandari pentru pastrarea dragostei:

 1. In primul rand, alegeti-va un sot bun sau o sotie buna. Un partener care este cu adevarat bun si amabil, plin de virtute si sfintenie fata de Domnul (Prov. 18:22; Prov. 19:13,14).
 
2. Nu va casatoriti pana nu sunteti sigur ca puteti iubi in intregime.

 3. Nu va pripiti, ci descoperiti mai dinainte toate imperfectiunile care v-ar putea tenta sa va dispretuiti viitorul tovaras de viata (Prov. 18:13).

 4. Amintiti-va ca dreptatea cere sa iubesti pe cineva care a renuntat la intreaga lume pentru tine. Pe cineva care e multumit sa fie alaturi de tine in eforturile si in suferintele tale, sa imparta totul cu tine, si care TREBUIE sa fie perechea ta pana la moarte (Matei 5:32; Matei 19:9; 1 Cor. 7:39; Col. 3:19; Gen. 2:24).
 
5. Amintiti-va ca, in general, femeile sunt fiinte iubitoare si pasionale, si, asa cum isi iubesc mult propria persoana, la fel asteapta multa dragoste si din partea voastra.
 
6. Amintiti-va ca sunteti sub comanda lui Dumnezeu; a refuza dragostea conjugala sotiilor voastre inseamna sa refuzati sa indepliniti o indatorire pe care Dumnezeu vi-a stabilit-o cu claritate. Prin urmare, ascultarea ar trebui sa va motiveze dragostea.
 
7. Amintiti-va sa sunteti „un singur trup”; ai facut-o pe sotia ta sa lase pe tatal si pe mama sa, si sa se lipeasca de tine (Matei 19:5; Marcu 10:7).
 
8. Fiti mai atenti la calitatile sotiilor voastre decat la defectele lor. Nu lasati ca observarea defectelor sa va faca sa uitati sau sa le treceti cu vederea virtutile (1 Cor. 13:7; Filip. 2:3).
 
9. Nu le exagerati imperfectiunile, pana nu ajung sa va innebuneasca.
Iertati-le, pentru ca asa se cuvine in Domnul. Ganditi-va la fragilitatea sexului lor. Ganditi-va si la propriile voastre deficiente, si cat trebuie sa va rabde sotiile voastre (Ps. 103:14; 1 Cor. 13:7).
 
10. Nu starniti raul din partenerii vostri, ci faceti ca binele sa iasa la iveala (Prov. 10:12).

11. Coplesiti-le cu dragoste, si atunci va vor iubi si ele la randul lor, devenind astfel fiinte iubitoare. Dragostea va aprinde dragostea, asa cum focul aprinde focul. Un sot bun este cel mai bun mijloc de a face o sotie buna si iubitoare (Rom. 12:21; 1 Petru 3:9).

12. Traiti inaintea lor viata unui crestin atent, smerit, iubitor, bland, altruist, rabdator, inofensiv, sfant si ceresc (Efes. 4:1; Col. 1:10; 1 Tes. 2:12; Prov. 11:30; 1 Tim.

 

Principiul II. Sotii si sotiile trebuie sa traiasca impreuna (1 Cor. 7:2-5).

Principiul III. Fie-va scarba nu doar de adulter, ci si de orice duce la infidelitate si la incalcarea legamantului matrimonial (Mat. 5:31,32; 19:9; Ioan 8:4-5, despre adulter; Evrei 13:4; Prov. 22:14; Osea 4:2-3; Prov. 2:17

Principiul IV. Sotul si sotia trebuie sa isi gaseasca placerea in dragostea, prezenta si viata celuilalt. Cand sotul si sotia isi gasesc placerea unul in celalalt, acest lucru ii uneste in indatoririle lor, ii ajuta sa lucreze si sa-si poarte poverile mai usor; este o parte importanta a unei casatorii trainice (Prov. 5:18,19).

tradus de F. VIDU

Divortul Si Recasatoria In Perspectiva Bibliei

Inainte de divort

Pentru inceput, idealul lui Dumnezeu pentru omenire este o casnicie fericita (Gen. 2:18), nu una nefericita, si in nici un caz divortul. El nu doreste ca oamenii sa aiba parte de casnicii nefericite. In acelasi timp, El uraste divortul (Mal. 2:16). El uraste divortul din cel putin doua motive: este o tradare a celuilalt (Mal. 2:14-16) si este o violare sau o rupere a juramintelor maritale. Dumnezeu trateaza foarte serios tradarea si El ia juramintele in serios (Num. 30). Cu toate acestea, Dumnezeu Insusi doreste sa divorteze atunci cand pacatul sotiei Sale este prea mare (Is. 50:1; Ier. 3:8). Pe de-o parte, deci, divortul trebuie evitat in general si intotdeauna implica pacatul (fie din partea celui care provoaca divortul, fie din partea celui care doreste divortul, fie din partea amandorura). Pe de alta parte, el este uneori justificat, deci nu este intotdeauna pacat sa divortezi.

In al doilea rand, este un pacat sa iubesti ceea ce este pacatos. De exemplu, Isus a invatat ca a dori sa comiti adulter este o calcare a aceleiasi porunci pe care o calca adulterul (Mat. 5:28). Aplicand acest lucru situatiei tale, trebuie sa spun ca nu este de laudat faptul ca iubesti pe un alt barbat, nu este ceva nevinovat. Dorinta de a te marita cu el si de a te culca cu el nu este un rau atat de mare ca a comite adulter in mod fizic insa este, totusi, un pacat. Inima ta ar trebui sa-i apartina sotului tau.

Tine cont, de exemplu, ca in Biblie de obicei Dumnezeu echivaleaza idolatria cu adulterul. Atunci cand poporul Sau se inchina altor dumnezei, Domnul ii acuza de idolatrie (Ier. 3:6 si mai departe; Ezec. 23:1 si mai departe). Biserica este, Mireasa lui Hristos (Ef. 5:25-27). Nu implinim porunca lui Dumnezeu daca numai ne ferim de a ne inchina altor dumnezei. Dumnezeu pretinde ca noi sa-L iubim cu toata inima (Mat. 22:36-38). Atunci cand nu facem lucrul acesta, inimile noastre sunt necredincioase, chiar daca buzele noastre vorbesc ceea ce trebuie (Mat. 15:8). Tot astfel, noi trebuie sa ne angajam fata de perechea noastra cu toata inima. Atunci cand permitem ca inima noastra sa fie necredincioasa, pacatuim. Pana in momentul in care vei fi eliberata in mod legitim de juramintele facute sotului tau, nu poti iubi pe un altul, cum nici nu te poti culca cu un altul.

Din cele spuse, atat tu, cat si sotul tau va faceti vinovati de pacat: el ca nu te iubeste (Prov. 30:23; Ef. 5:25-33; Col. 3:19), iar tu ca ai comis adulter (Ex. 20:14) si ca nu-l iubesti (Tit 2:4). Din punct de vedere teologic, primul pas pe care trebuie sa-l faceti fiecare este sa va pocaiti de pacatele voastre (infidelitate, lipsa dragostei, resentimente, minciuna etc.). Este ceva ce trebuie sa faceti acum, indiferent daca veti divorta sau nu si indiferent daca divortul este sau nu justificat.

Justificarea divortului

Deuteronom 24:1-4

Din Scriptura eu inteleg ca divortul este permis numai in circumstante exceptionale. De exemplu, in timp ce multi din timpul lui Isus apelau la Deuteronom 24:1-4, ca dovada ca divortul era in general acceptat, Isus Insusi respinge aceasta idee (Mat. 19:1 si mai departe). Isus arata ca acest text pur si simplu mai degraba reglementeaza divortul, decat il permite. Dumnezeu a stiut ca divortul/pacatul este inevitabil, asa ca a dat legi care sa-l reglementeze, pentru a proteja victimele lui. Isus a dovedit ca Deuteronom 24:1-4 a fost o reglementare si nu o permisiune, atunci cand a spus ca Moise a dat aceasta lege deoarece israelitii aveau inimi impietrite (Marcu 10:4-5).

Moise se pare ca a dat aceasta lege cu privire la certificatul de divort pentru a o proteja pe femeia care divorteaza (Deut. 24:1-4). Certificatul proba dreptul ei legal de a se recasatori. Fara un asemenea certificat, femeia nu ar fi fost recunoscuta ca divortata in mod legitim, fiind in imposibilitatea de a se recasatori. De ce lucrul acesta nu i-ar fi permis sa se recasatoreasca? Pentru ca a te casatori cu o femeie care nu a fost divortata insemna sa comiti adulter (vezi mai jos interpretarea/aplicarea pe care o face Isus Vechiului Testament).

Matei 19:1 si mai departe si Levitic 20:10

Invataturile lui Isus vizavi de aceasta problema sunt normative pentru mine: „daca un barbat divorteaza de sotia lui – in afara de cazul cand ea i-a fost necredincioasa – si se casatoreste cu alta, comite adulter.” (Mat. 19:9) (Noul Testament – traducere in limba romana moderna, WBT, n.trad.). Pentru inceput, voi spune patru lucruri despre acest verset.

Primul, invatatura lui Isus sustine ca Genesa 2 stabileste modelul pentru casnicie: „ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta” (Mat. 19:6; 19:4-5). Aceasta inseamna ca intotdeauna trebuie sa urmarim idealul unei casnicii perpetue.

Al doilea lucru, cercetatorii inca nu s-au pus de acord asupra a ceea ce inseamna „necredincioasa in casatorie”. In mod sigur, adulterul este inclus; daca si alte pacate cad sub incidenta acestui termen este o problema in dezbatere. Dupa parerea mea, in aceasta categorie nu sunt incluse prea multe alte pacate. Voi discuta mai tarziu aceasta problema.

Al treilea lucru, Isus nu pare sa spuna ca divortul insusi este adulter. O persoana care divorteaza, dar nu se casatoreste, nu comite nici un pacat pe care Biblia sa-l poata clasifica drept adulter. In schimb, recasatoria in urma unui divort care nu are temei biblic merita acuzatia de adulter.

Al patrulea lucru, invataturile lui Isus vizavi de ceea ce poate si nu poate sa faca un barbat se aplica la fel si pentru femeie.

In orice caz, conform invataturii lui Isus, exista o singura categorie de pacate care justifica divortul: „necredinciosia in casatorie”, uneori tradusa si cu „curvie”. Acest termen traduce cuvantul grecesc porneia. Unii comentatori cred ca acesta este primul termen dintr-o lista incompleta. Insa nu exista nici o lista in Matei 19:9 (sau in paralela din Mat. 5:32); este doar un singur termen. Nimic din acest text nu ne face sa credem ca porneia este doar primul termen dintr-o lista care nu este specificata. Continutul unei asemenea liste ar fi trebuit sa fie prezent intr-un alt text si apoi folosit aici. Paralelele cu Marcu 10:11-12 si Luca 16:18 nici macar nu mentioneaza porneia ca motiv pentru divort. Dupa parerea mea, acest lucru este o dovada ca nu exista mai multe exceptii decat porneia.

Ce este, deci, porneia? Mai intai, principalul mod de a fi eliberat de sub legamantul marital este moartea partenerului (Rom. 7.1-4). In Vechiul Testament adulterul era pedepsit cu moartea (Lev. 20:10; codurile de legi prezentau de obicei pedepsele maxime, nu pe cele stipulate, in afara de cazul in care acestea erau specificate), care avea drept rezultat libertatea partii ramase de a se recasatori. De aici rezulta ca pedepse mai putin aspre (cum este divortul) erau de asemenea permise, ceea ce ducea, si de aceasta data, la libertatea partenerului de a se recasatori.

Isus a permis divortul ca o alternativa valida la aplicarea pedepsei capitale partenerului care a pacatuit (Mat. 19:9). Iosif a demonstrat, de asemenea, ca aceasta era o aplicatie valida a Levitic 20:10, deoarece Biblia il numeste „neprihanit” pentru ca a dorit sa divorteze de Maria pe ascuns, decat sa o discrediteze sau sa-i doreasca moartea (Mat. 1:18-19). Regula, deci, pare a fi ceva de genul „pacatele [impotriva partenerului tau] care justifica moartea, de asemenea justifica si divortul.” Cu alte cuvinte, daca ai pacatuit atat de rau incat partenerul tau ar putea, din punct de vedere legal, sa ceara moartea ta, partenerul tau poate fi, de asemenea, liber sa divorteze, in schimb. Divortul este in mod sigur o aplicatie mult mai induratoare a Leviticului 20:10, in cele mai multe cazuri.

Dupa parerea celor mai multi cercetatori, atat termenul ebraic pentru adulter din Levitic 20:10 (na’aph), cat si porneia (termenul grecesc, n.trad.) au acelasi domeniu semantic, fiecare implicand pacate sexuale crase. Contextul in Levitic 20:10 pare a indica in principal adulterul insa si alte pacate sexuale justifica moartea si pot fi incluse usor in aceasta categorie (de ex., bestialitatea, incestul, Lev. 20).

In plus, Isus nu a creat legi noi si nici nu le-a abolit pe cele vechi (Mat. 5:17-20). Acest lucru ma face sa cred ca Matei 19:9 este o aplicare a Vechiului Testament. Mi se pare ca Levitic 20:10 este candidatul principal pentru legea pe care o aplica Isus aici. Acest lucru ma face sa trag concluzia ca porneia din Matei 19:9 se refera la adulter si la alte pacate sexuale crase, care in Vechiul Testament justifica pedeapsa capitala. Desi putem sa despicam firul in patru vizavi de sensul fiecaruia dintre acesti termeni, ideea este ca aici se au in vedere pacatele sexuale crase ce vizeaza infidelitatea si care justifica divortul.

Astfel, dupa parerea mea, legamantul marital intre credinciosi poate fi intrerupt in mod legitim prin moarte sau prin divortul care are temei biblic. Divortul are temei biblic doar atunci cand in Vechiul Testament, pentru o asemenea fapta, ar fi fost justificata pedeapsa capitala. In zilele noastre aceasta perspectiva poate fi considerata una extrema insa cred ca este una biblica si voi incerca s-o explic mai pe indelete.

1 Corinteni 7:10-17

Divortul mai este justificat din punct de vedere biblic atunci cand un necredincios il paraseste pe un credincios (1 Cor. 7:15), dar nu si in cazul in care un credincios il paraseste pe un necredincios. Am scris mai mult despre aceasta exceptie in alta parte.

Multe biserici permit divortul si in cazul abandonarii iar unii considera lucruri ca abuzul a fi o forma de abandon. Acest lucru poate sau nu sa fie o justificare, in functie de detalii. Oricum, nu cred ca abuzul emotional constituie un motiv pentru divort, nici in Vechiul Testament si nici in Noul Testament.

In cazul abandonarii efective a unui credincios de catre un necredincios, cred ca avem de-a face cu ceea ce Biblia ar considera un divort care exista in realitate chiar daca acesta are autoritate legala sau nu. Acesta este tipul de situatie care ar motiva in mod rezonabil porunca lui Moise referitoare la certificatul de divort, in Deuteronom 24:1-4, text care cred ca este baza pe care Pavel permite recasatoria intr-o asemenea situatie (1 Cor. 7:15). Necredinciosul n-ar trebui sa plece iar credinciosul n-ar trebui sa-l alunge sau sa-l izgoneasca pe necredincios. Insa daca un asemenea pacat este comis de catre necredincios, credinciosul este aparat, primind un certificat de divort de la necredincios.

Dupa divort

Dupa un divort justificat din punct de vedere biblic, amandoua partile se pot recasatori. Nu vad nicaieri in Scriptura interzicerea recasatoriei celui care a provocat divortul. Mai degraba, Biblia pare sa spuna ca un cuplu casatorit este intr-un legamant care poate fi rupt numai in anumite circumstante. O data ce este rupt, amandoi partenerii sunt liberi. O persoana nu poate avea obligatii contractuale fata de alta persoana fara ca cealalta persoana sa aiba aceleasi obligatii contractuale. Doi oameni sunt fie in legamant, fie in afara lui; nu exista o cale de mijloc prin care numai o parte este in legamant.

Oricum, multe divorturi nu sunt justificate biblic. In aceste cazuri, partenerii divortati nu au dreptul sa se recasatoreasca deoarece legamantul nu a fost calcat. Fiecare este sub legamant fata de celalalt, fiind tratati numai ca separati (1 Cor. 7:11).

Separarea este o optiune pacatoasa in cele mai multe cazuri, desi Pavel recunoaste ca uneori se intampla acest lucru. Scenariul descris de Pavel pare a fi un caz in care un cuplu a divortat fara o justificare biblica. Deoarece ei nu au o justificare biblica, ei nu sunt cu adevarat divortati. Prin urmare, singurele lor optiuni sunt separarea continua (pseudo-singuratatea) sau impacarea. Astazi, acest lucru se poate intampla fie prin simpla separare, fie printr-un divort legal, dar fara temei biblic.

Mai departe, din moment ce adulterul justifica divortul si din moment ce recasatoria ilegitima este un adulter, daca unul dintre parteneri se recasatoreste in urma unui divort nejustificat biblic, celalalt partener poate sa-l elibereze de obligatiile legamantului, rupand legamantul in temeiul adulterului. In mod clar aceasta optiune este una pacatoasa, deoarece este provocata de o recasatorie prin care s-a comis adulter.

 de Ra Mc Laughlin

tradus de Tiberiu Pop

%d blogeri au apreciat asta: