CELE 7 BISERICI DIN APOCALIPSA SI INSEMNATATEA LOR

Mulţi cred că primele trei scrisori sunt consecutive, iar că ultimele patru sunt simultane, mergând până la Răpire. Conform acestei concepţii, epocile în care poate fi împărţită în general istoria bisericii ar fi următoarele:

1. Efes: Biserica primului veac a fost, în general, vrednică de laudă, dar deja la această dată îşi părăsise dragostea dintâi.

2. Smirna: Biserica situată între primul şi al patrulea veac, care a suferit persecuţii sub domnia împăraţilor romani.

3. Pergam: În timpul veacului al patrulea şi al cincilea, creştinismul a fost recunoscut ca religie oficială, sub patronajul lui Constantin.

4. Tiatira: Din secolul al şaselea până în al cincisprezecelea, biserica romano-catolică a deţinut, în mare măsură, controlul asupra creştinătăţii, până când a fost zguduită de Reformă. În răsărit, a domnit biserica ortodoxă.

5. Sardis: Secolele al şaisprezecelea şi al şaptesprezecelea constituie perioada imediat următoare Reformei. Lumina Reformei a început curând să pălească.

6. Filadelfia: În veacurile al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea au existat multe treziri şi mari mişcări misionare.

7. Laodiceea: Biserica zilelor de pe urmă este înfăţişată drept căldicică şi apostată. Este biserica liberalismului şi a ecumenismului.

Fiecare biserică îşi are caracterul distinct. Phillips le-a atribuit următoarele titluri, care exprimă trăsăturile dominante:

• Efes, biserica fără dragoste;

• Smirna, biserica persecutată;

• Pergam, biserica prea îngădui toare;

• Tiatira, biserica ce face compromisuri;

• Sardis, biserica ce dormitează;

• Filadelfia, biserica cu prilejuri;

• Laodiceea, biserica ce se complace.

Walvoord descrie problemele lor în termenii următori:

(1) pe cale de a-şi pierde dragostea dintâi;

(2) se teme de suferinţă;

(3) abateri doctrinare;

(4) abateri morale;

(5) mortăciune spirituală;

(6) nu se ţine tare;

(7) stare de căldicel.

 

 

traducere Dorin Motz

7 PECETI, 7 TRIMBITE, 7 POTIRE – NECAZUL CEL MARE

În perioada Marii Strâmtorări, pecetea a şaptea conţine cele şapte trâmbiţe. De asemenea, trâmbiţa a şaptea conţine cele şapte potire ale judecăţilor. Astfel Perioada Tribulaţiei ar putea fi prezentată sub forma următoarei

diagrame:

PECEŢI

1 2 3 4 5 6 7

                                TRÂMBIŢE

                                  1 2 3 4 5 6 7

                                                               POTIRE

                                                              1 2 3 4 5 6 7

 

 

Parantezele din Apocalipsa

Diagrama de mai sus ne oferă firul principal al gândirii ce străbate cartea Apocalipsa. Dar, pe măsură ce înaintăm pe firul naraţiunii, întâlnim frecvente întreruperi, care-i fac posibilă prezentarea către cititor a unor mari personalităţi şi evenimente din perioada Marii Strâmtorări.

Unii scriitori le-au numit „paranteze“ sau „intercalări“.

Iată câteva dintre paranteze

 

• Cei 144.000 de sfinţi evrei pecetluiţi

(7:1-8).

• Credincioşii dintre Neamuri care aparţin

acestei perioade (7:9-17).

• Îngerul tare cu cărticica (sulul, cap. 10).

• Cei doi martori (11:3-12).

• Israel şi balaurul (cap. 12).

• Cele două fiare (cap. 13).

• Cei 144.000 cu Cristos pe Muntele Sion

(14:1-5).

• Îngerul cu evanghelia veşnică (14:6, 7).

• Anunţul preliminar al căderii Babilonu lui

(14:8).

• Avertismentul adresat închinătorilor fiarei

(14:9-12).

• Secerişul şi culesul viei (14:14-20).

• Distrugerea Babilonului (17:1–19:3).

 

Simbolurile din Apocalipsa

O mare parte a limbajului Apocalipsei este simbolic. Numerele, culorile, minerale le, giuvaierele, fiarele, stelele şi sfeşnicele sunt folosite cu toate pentru a reprezenta persoane, lucruri sau adevăruri, sunt clar explicate chiar în cuprinsul cărţii.

De pildă, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici (1:20); marele balaur este

Diavolul sau Satan (12:9). Indicii despre sensul altor simboluri se găsesc în alte părţi ale Bibliei. Cele patru fiinţe vii (4:6) sunt aproape identice cu cele patru fiinţe vii din Ezechiel 1:5-14. La Ezechiel 10:20 ele sunt identificate ca heruvimi. Leopardul, ursul şi leul (13:2) ne amintesc de Daniel 7, unde aceste fiare sălbatice se referă la imperii mondiale: Grecia, Persia şi Babilonul. Alte simboluri nu par să fie clar explicate în Scripturi, ceea ce înseamnă că va trebui să fim cu foarte mare băgare de seamă când vom încerca să le desluşim sensul.

 

Spectrul cărţii

Studiind Apocalipsa, ca în cazul oricărui studiu al Bibliei, trebuie să avem mereu în vedere distincţia dintre biserică şi Israel. Biserica este un popor ceresc, binecuvântată cu binecuvântări spirituale şi chemată să se împărtăşească din gloria lui Cristos, ca Mi- reasă a Lui. Israel este poporul străvechi şi pământesc al lui Dumnezeu, căruia Dumne- zeu i-a făgăduit ţara Israel şi o împărăţie pământească literală sub domnia lui Mesia. Biserica adevărată este menţionată în primele trei capitole, dar n-o mai întâlnim până la Nunta Mielului, din capitolul 19:6-10. Perioada Tribulaţiei (4:1–19:5) are un caracter primordial evreiesc.

 E bine să recunoaştem că nu toţi creştinii interpretează cartea Apocalipsei în maniera schiţată mai sus. Unii cred că această carte s-a împlinit integral în perioada primară a istoriei bisericii. Alţii susţin că Apocalipsa ne prezintă o imagine continuă a epocii Bise ricii, din vremea lui Ioan până la sfârşit.

Pentru toţi copiii lui Dumnezeu, cartea Apocalipsei ne învaţă nebunia de a trăi pentru lucruri care vor trece în curând. Totodată ea ne îndeamnă să mărturisim celor care pier şi ne încurajează să aşteptăm în răbdare Întoarcerea Domnului. Pentru necredincios, cartea Apocalipsa este o gravă atenţionare cu privire la groaznica pierzare care îi aşteaptă pe toţi cei care Îl resping pe Mântuitorul.

 

Traducere Doru Motz

SEMNUL FIAREI – FILM TRADUS IN ROMANESTE

RUTH – FILM BIBLIC – tradus in romaneste