Lazar Gog – Perspectiva profetica in 2010 – extraordinar

APOCALIPSA LUI IOAN – FILM CRESTIN- tradus in romaneste

 

CELE 7 BISERICI DIN APOCALIPSA SI INSEMNATATEA LOR

Mulţi cred că primele trei scrisori sunt consecutive, iar că ultimele patru sunt simultane, mergând până la Răpire. Conform acestei concepţii, epocile în care poate fi împărţită în general istoria bisericii ar fi următoarele:

1. Efes: Biserica primului veac a fost, în general, vrednică de laudă, dar deja la această dată îşi părăsise dragostea dintâi.

2. Smirna: Biserica situată între primul şi al patrulea veac, care a suferit persecuţii sub domnia împăraţilor romani.

3. Pergam: În timpul veacului al patrulea şi al cincilea, creştinismul a fost recunoscut ca religie oficială, sub patronajul lui Constantin.

4. Tiatira: Din secolul al şaselea până în al cincisprezecelea, biserica romano-catolică a deţinut, în mare măsură, controlul asupra creştinătăţii, până când a fost zguduită de Reformă. În răsărit, a domnit biserica ortodoxă.

5. Sardis: Secolele al şaisprezecelea şi al şaptesprezecelea constituie perioada imediat următoare Reformei. Lumina Reformei a început curând să pălească.

6. Filadelfia: În veacurile al optsprezecelea şi al nouăsprezecelea au existat multe treziri şi mari mişcări misionare.

7. Laodiceea: Biserica zilelor de pe urmă este înfăţişată drept căldicică şi apostată. Este biserica liberalismului şi a ecumenismului.

Fiecare biserică îşi are caracterul distinct. Phillips le-a atribuit următoarele titluri, care exprimă trăsăturile dominante:

• Efes, biserica fără dragoste;

• Smirna, biserica persecutată;

• Pergam, biserica prea îngădui toare;

• Tiatira, biserica ce face compromisuri;

• Sardis, biserica ce dormitează;

• Filadelfia, biserica cu prilejuri;

• Laodiceea, biserica ce se complace.

Walvoord descrie problemele lor în termenii următori:

(1) pe cale de a-şi pierde dragostea dintâi;

(2) se teme de suferinţă;

(3) abateri doctrinare;

(4) abateri morale;

(5) mortăciune spirituală;

(6) nu se ţine tare;

(7) stare de căldicel.

 

 

traducere Dorin Motz

7 PECETI, 7 TRIMBITE, 7 POTIRE – NECAZUL CEL MARE

În perioada Marii Strâmtorări, pecetea a şaptea conţine cele şapte trâmbiţe. De asemenea, trâmbiţa a şaptea conţine cele şapte potire ale judecăţilor. Astfel Perioada Tribulaţiei ar putea fi prezentată sub forma următoarei

diagrame:

PECEŢI

1 2 3 4 5 6 7

                                TRÂMBIŢE

                                  1 2 3 4 5 6 7

                                                               POTIRE

                                                              1 2 3 4 5 6 7

 

 

Parantezele din Apocalipsa

Diagrama de mai sus ne oferă firul principal al gândirii ce străbate cartea Apocalipsa. Dar, pe măsură ce înaintăm pe firul naraţiunii, întâlnim frecvente întreruperi, care-i fac posibilă prezentarea către cititor a unor mari personalităţi şi evenimente din perioada Marii Strâmtorări.

Unii scriitori le-au numit „paranteze“ sau „intercalări“.

Iată câteva dintre paranteze

 

  • Cei 144.000 de sfinţi evrei pecetluiţi

(7:1-8).

  • Credincioşii dintre Neamuri care aparţin

acestei perioade (7:9-17).

  • Îngerul tare cu cărticica (sulul, cap. 10).

  • Cei doi martori (11:3-12).

  • Israel şi balaurul (cap. 12).

  • Cele două fiare (cap. 13).

  • Cei 144.000 cu Cristos pe Muntele Sion

(14:1-5).

  • Îngerul cu evanghelia veşnică (14:6, 7).

  • Anunţul preliminar al căderii Babilonu lui

(14:8).

  • Avertismentul adresat închinătorilor fiarei

(14:9-12).

  • Secerişul şi culesul viei (14:14-20).

  • Distrugerea Babilonului (17:1–19:3).

 

Simbolurile din Apocalipsa

O mare parte a limbajului Apocalipsei este simbolic. Numerele, culorile, minerale le, giuvaierele, fiarele, stelele şi sfeşnicele sunt folosite cu toate pentru a reprezenta persoane, lucruri sau adevăruri, sunt clar explicate chiar în cuprinsul cărţii.

De pildă, cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici (1:20); marele balaur este

Diavolul sau Satan (12:9). Indicii despre sensul altor simboluri se găsesc în alte părţi ale Bibliei. Cele patru fiinţe vii (4:6) sunt aproape identice cu cele patru fiinţe vii din Ezechiel 1:5-14. La Ezechiel 10:20 ele sunt identificate ca heruvimi. Leopardul, ursul şi leul (13:2) ne amintesc de Daniel 7, unde aceste fiare sălbatice se referă la imperii mondiale: Grecia, Persia şi Babilonul. Alte simboluri nu par să fie clar explicate în Scripturi, ceea ce înseamnă că va trebui să fim cu foarte mare băgare de seamă când vom încerca să le desluşim sensul.

 

Spectrul cărţii

Studiind Apocalipsa, ca în cazul oricărui studiu al Bibliei, trebuie să avem mereu în vedere distincţia dintre biserică şi Israel. Biserica este un popor ceresc, binecuvântată cu binecuvântări spirituale şi chemată să se împărtăşească din gloria lui Cristos, ca Mi- reasă a Lui. Israel este poporul străvechi şi pământesc al lui Dumnezeu, căruia Dumne- zeu i-a făgăduit ţara Israel şi o împărăţie pământească literală sub domnia lui Mesia. Biserica adevărată este menţionată în primele trei capitole, dar n-o mai întâlnim până la Nunta Mielului, din capitolul 19:6-10. Perioada Tribulaţiei (4:1–19:5) are un caracter primordial evreiesc.

 E bine să recunoaştem că nu toţi creştinii interpretează cartea Apocalipsei în maniera schiţată mai sus. Unii cred că această carte s-a împlinit integral în perioada primară a istoriei bisericii. Alţii susţin că Apocalipsa ne prezintă o imagine continuă a epocii Bise ricii, din vremea lui Ioan până la sfârşit.

Pentru toţi copiii lui Dumnezeu, cartea Apocalipsei ne învaţă nebunia de a trăi pentru lucruri care vor trece în curând. Totodată ea ne îndeamnă să mărturisim celor care pier şi ne încurajează să aşteptăm în răbdare Întoarcerea Domnului. Pentru necredincios, cartea Apocalipsa este o gravă atenţionare cu privire la groaznica pierzare care îi aşteaptă pe toţi cei care Îl resping pe Mântuitorul.

 

Traducere Doru Motz

SEMNUL FIAREI – FILM TRADUS IN ROMANESTE

 

 

 

 

Left Behind-Lasat In Urma-Un Film Excelent Despre Rapire si Anticrist

Left Behind – 1

Left Behind – 2

Left Behind – 3

 

RAPIREA si ZIUA DOMNULUI DOUA EVENIMENTE SEPARATE

Rapirea si Ziua Domnului. Ca rezultat al studierii Cuvantului de pana acum, am ajuns la concluzia ca Rapirea si Ziua Domnului sunt doua evenimente separate, care nu se aseamana cu nimic, ci sunt total contrastante. Cand compari pasajele majore care se refera la Rapire (1Tes 4.13-17; 1Cor 15.51-53; Ioan 14.1-3) cu cele care se refera la A Doua Venire (Ioel 3.12-16; Apoc 19.11-21; Zah 14.1-5; Mat 24.29-31) cateva diferente sunt clare:

Rapirea:

a) Sfintii il intalnesc pe Domnul Isus in vazduh, nici unii nu ating pamantul

b) Nici o judecata nu este mentionata ca parte din eveniment

c) Nu se spune nimic despre Imparatia lui Cristos

d) In aceeasi masura, cei morti si cei vii la acest moment li se dau trupuri de slava

e) Apare inante de Ziua Domnului

f) Este iminenta

g) Cristos se intoarce in ceruri cu Biserica

h) Dupa Rapire credinciosii sunt luati, necredinciosii sunt lasati pe pamant

Venirea a Doua a Domnului Isus

a) Cristos atinge pamantul in locul geografic numit Muntele Maslinilor

b) Judecatile sunt parte majora a evenimentului

c) Venirea este urmata imediat de stabilirea Imparatiei

d) Doar sfintilor morti li se dau trupuri de slava

e) Apare dupa mania Zilei Domnului (macelul din Valea Izreelului)

f) Este precedata de semne

g) Cristos coboara si ramane pe pamant

h) Dupa Venire, necredinciosii sunt suprimati, doar credinciosii sunt lasati pe pamant

Aceste diferente clare indica un singur adevar: cele doua evenimente sunt diferite… altfel din punct de vedere hermeneutic nu poti ajunge la un numitor comun! 

 ………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cel de-al treilea Templu. Deoarece ar fi fost prea simpu sa dau textul si apoi sa comentez, voi mai adauga si celelalte Temple de dragul claritatii si importantei informatiei. Tabernacolul – plan detailat oferit de Moise dupa modelul celui ceresc.

Templul lui Solomon – Planuit de David, construit de Solomon, distrus de Nebucadnetar (supranumit Primul Templu)

Templul lui Zorobabel – construit dupa exil, desacralizat de Antioh Epifanul, rededicat in timpul Macabeilor, restaurat de Irod cel Mare, distrus de romani (supranumit Cel de-al Doilea Templu).

Templul prezent – in inima celor credinciosi, iar ca realitate corporata, Biserica Templul din Apocalipsa 11 – in perioada Necazului cel Mare va fi construit cu ajutorul lui Anticrist, care-l va si desacraliza (supranumit Cel de-al Treilea Templu – Dan 9.2; Mat 24.15; 2Tes 2.4)

Templul Milenal – Vazut de Ezechiel, va fi contruit de Isus Mesia in timpul Domniei de 1000 de ani (Supranumit Ce-l de-al Patrulea Templu – Ez 40.1-42.20; Zah 6.12,13)

Templul Etern – va fi cel mai mare Templu din toate timpurile (Apoc 21.22; 22.1-21) Biblia este foarte clara cand descrie ceva, asa ca studentul Scripturii trebuie sa citeasca pentru a descoperi detalii importante! 

Mesia si Anticrist in Daniel 9. Privitor la ideea ca Daniel 9.27 este o explicatie a lui 9.26 consider ca este o grava eroare gramaticala, oricat de bine jertfa Domnului Isus ar explica incetarea jerfelor. Pentru a discuta pe text, l-am pus mai jos: Daniel 9:26-27 26 Dupã aceste sasezeci si douã de sãptãmîni, unsul va fi stîrpit, si nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni, va nimici cetatea si sfîntul Locas, si sfîrsitul lui va fi ca printr’un potop; este hotãrît cã rãzboiul va tinea pînã la sfîrsit si împreunã cu el si pustiirile. 27 El va face un legãmînt trainic cu multi, timp de o sãptãmînã, dar la jumãtatea sãptãmînii va face sã înceteze jertfa si darul de mîncare, si pe aripa urîciunilor idolesti va veni unul care pustieste, pînã va cãdea asupra celui pustiit prãpãdul hotãrît.“ In versetul 26 la inceput subiectul frazei este Unsul (Mesia) care va fi starpit (de fapt in original verbul se traduce prin a fost taiat – o expresie dedicata pentru pedeapsa capitala) si nu va avea nimic (invierea). Apoi subiectul se schimba pe poporul unui domn (lider, sau print in original), dupa care in versetul 27 verbul folosit la 3 singular masculin se refera la acel lider (un ultim reprezentant al celor care au daramat Sfantul Locas), care va face sa inceteze jertfa, nu inainte de a confirma un legamant cu Israelul. Mesia din v 26 nu este aceeasi persoana cu cea din v 27, deoarece subiectul se schimba, iar antecedentul lui “el” nu este Mesia, ci Anticristul! Temeiul pentru care intre saptamana 69 si 70 este o perioada de timp ca o paranteza (anume timpul Bisericii) este ca Daniel se roaga ca Dumnezeu sa considere prima deportare pentru cei 70 de ani randuiti pentru exil, dar si ca sa stie ce se va intampla cu poporul lui. Daniel este batran deacuma si vrea sa stie viitorul lui Israel si a Templului. Dumnezeu ii descopera exact ceea ce cerut: timpul si istoria lui Israel. Deoarece subiectul nu era Biserica, Dumnezeu lasa ca aceasta vale din perspectiva profetica sa ramana un mister peste timp! Cand Biserica va fi Rapita, atunci paranteza se inchide, iar ceasul lui Israel va incepe iar sa ticaie. Dumnezeu ii descopera ce se va intampla cu Anticrist, deoarece acesta este in tangenta cu Israel in Necazul cel Mare.

Cristian Pana

Paul Washer-Predica din Apocalipsa

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 74 other followers